marți, 12 mai 2009


Cea mai tragica sperietura din viata mea.

Incep cu inceputul, si sper ca nu e prea complicat. La mine la birou e criza de pixuri in permanenta. De altfel, ca in toate locurile in care umbla si se preumbla multzi pictori.
De fiecare data cand merg spre Bucuresti la examene, cer pixuri, ceea ce ii dispera si mai mult pe cei de pe aici. Am fost surprins ca ultima data cand am cerut pixuri, mi s-au pus in brate vreo 5, fara niciun comentariu. Care de care mai diferite : roshii, verzi, cu capac, fara capac, cu sclipici si unu mai deosebit cu un avion care se falfaia inauntrul pixului.

Desigur, fiind cu capul in nori, ca urma sa plec la bulgari a 2-a zi, le-am uitat p-acilea p-undeva si dus am fost.

La intoarcere din Bucuresti, am luat avionul din Otopeni pana la Baia Mare (pe cel de la 5 dimineata) si am ajuns la fix, incat nimeni nu s-a prins ce si pe unde am fost. Am rasuflat usurat, am mers acasa, m-am odihnit si am inceput spre dupa-masa sa umblu pe la facultate, ca deh, incepusem o parte din examene, partiale si nebunii si la facultatea asta de aici(Baia Mare).

A fost necesar un pui de somn, desi se presupunea ca am dormit toata noaptea, pe Rapidul "Bucuresti nord - Baia Mare" la cuseta. :)) Adevaru e ca, am dormit o noapte-n aeroport, pentru ca dimineata la 4 cand e Check in si alea alea nu ai cu ce ajunge din Bucuresti la Otopeni.
Noaptea petrecuta singur in aeroport a fost foarte mishto. Am citit cat am putut si pe urma am dormit stramb de inca nu-mi revin.

Am mers si eo la poarta 1 pentru imbarcarea pe avionul spre Baia Mare, am asteptat cuminte, totul ok. Cand s-a deschis poarta, surpriza, ne ashtepta un autobuz. Am vazut si prin alte aeroporturi autobuze... dar asta a luat-o la sanatoasa vreo 5 minute, de-am crezut ca merge direct la Baia Mare.

N-a mers pana acasa. S-a oprit in dreptul unui avion, ca sa-l numesc asha. Ciorile alea din Fred Flinstone cu autobuz de piatra de-asupra erau lux pe langa asta. Avea elice ! M-a cuprins shocu. Acu e acu.
Imi propusesem sa fac poze, sa una alta. M-am razgandit instantaneu. Asta nu cred ca zboara in mod normal, dar daca il bruiez si eo, e cert utlima zi din viata mea. Asha ca am stat cuminte pe locul meu inconjurat de-un zgomot de tractor.

Si-a luat si zboru(cu greu si dupa ce-a mers paralel cu solu la inaltime mica vreo 4 minute). La 5 dimineata, beculetele care lumineaza Bucurestiul se vedeau superb. Am vazut din avion 3 orase : Bucuresti, Ploiesti si Brasov. Apoi am adormit.
M-am trezit de-asupra norilor. Erau frumosi, ca niste oitze. Parca erau cOitzele lui Jiji.
Ca sa aterizeze pe aeroportu din Baia Mare, care era pozitionat invers decat pe unde venea avionu, a trebuit sa faca un ocol imenz, aproape pana la Satu Mare. Am admirat casele si drumurile si campiile si dealurile de prin zona asta.

Apoi rapid taxi pana la gara, de unde am mers spre birou sa-mi iau masina sa merg acasa. Eram foarte natural. Obosit, dar foarte relaxat.

De altfel, excursia din Bulgaria a fost ultimu lucru relaxant si nebunesc pe care mi l-am propus sa-l fac inainte de sesiunea asta zdrobitoare de care depind o gramada de lucruri :))

Toate bune si frumoase, doar ca marti dimineata(a 2-a zi) cand ajung la birou era agitatie mare. Tata ma intreaba relativ furios : "Ai luat Taromu ?"
Am intzepenit. WTF ! M-a parat vecina sau ce draq ? :))
Pentru ca sunt facut cu dosu, am raspuns sec : NU!!!! (pot fi mai capos ca un magar)
Vine contabila din alt birou si reformuleaza intrebarea : Ai luat tu pixu cu Taromu ?

=)) M-a pufnit rasul. Da! eu luasem pixul cu Tarom. Apele s-au calmat si dupa ce-am mai rasfulat vreo 10 minute ca un iepure scapat de vulpe, ziua a continuat fara incidente.

8 comentarii:

Trimiteți un comentariu

hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D