vineri, 29 mai 2009

:)) Deci, aseara eram epuizat si credeam c-o sa cedez nervos.

M-am jucat de-a proiectelea 2 zile, apoi ieri m-am trezit si la 5 dim ca uitasem sa finalizez... bla bla.

Dupa ce-am terminat cu una, m-am apucat de alta... ca nu te potzi prezenta la examen ca lemnul. Mi-am printat cursurile si m-am apucat de studiu.

Nu-s la ceva inginerie alimentara desi numele materiei CO2(Dioxid de carbon), asta itzi sugereaza. Prescurtarea vine de la Cercetari Operationale 2.

Materia nu e grea si nici nu e bau baul care sa ma sperie. Am tratat-o cu sictir tot semestrul.

Dupa ce-am aprofundat gazul letal... pe la 11 seara... am aflat si eo "pe surse"... ca "a 2-a oara nu scap". :)))

Un domn cu ft. bune intentii s-a oferit sa-mi ghiceasca viitorul.. si.. printre alte neconcordantze mi-a zis ca:
- viza o iei, dar ajungi acolo si-o sa fie foarte urat.
- o sa te bata gandu sa nu te mai intorci acasa
- a 2-a oara nu mai scapi (adik, prima viatza mi-am papat-o odata cu accidentul de pe autostrada)
- si alte alea alea. :)) nu mai continuu.

Nu ca nu mai pot eo cu moartea asta... dar noah... :)) mi se pare funny. Daca n-aveam subiecte de meditatzie, am acu :))

Peste 2 ore plec spre Bucuresti, tot cu mashina. In caz ca nu ma intorc, a avut dreptate moshneagu.
In caz ca ma intorc.. s-ar putea ca tot el sa aibe dreptate... pt ca intai trebe sa primesc viza si-apoi sa nu mai scap din ghiarele sortzii. :)) altfel n-are farmec, ca viza nu tzi-o da post-mortem.

So.. ne-auzim luni :P

P.S. 1 : nu i-am zis eo sa-mi ghiceasca. nu i-am zis ca intentionez sa plec undeva. nu i-am zis povestea cu accidentul(care by the way nu mi se pare asha grava). Asta face mai palpitanta toata shmecheria, ce zicetzi ? :)) buuuhuhuuuuu :P

P.S. 2 : poate-i vre-un fallower pe blogu asta si nu shtiu eo... :)) poate mi-i friend pe hi5 :))) sau poate chiar o visat noaptea destinu meu :))) uuuuuu :D

duminică, 24 mai 2009


;)) DA!!!! Am supravietzuit din Obsession.
Desi parerea mea despre purandeii sau matahalele din cluburile astea de fitze e adanc impamantenita. Oricata sala ar fi facut, oricat de tare au pieptu scos la inaintare, cand e vorba de bataie, de suferintza fizica, sunt primii care cedeaza.

Cu toate astea, betzi si cu femeia(aspiratoru cu aburi)dupa ei, nu reactioneaza prea calm si cumpatati, analizand riscurile si capacitatea lor de a face fatza situatiei. Amu nu le cer sa faca analiza SWOT si studii empirice dar totushi.

Femeia lor... dap. Despre asta e vorba. Era plin clubu de femei de tzi se taia respiratzia. Care de care mai fardata cu Stihl(drujbe si motopompe) si mai impopotzonata. Fuste mini, pe post de curea. Privelishti incantatoare.

Durerea mea nu era provocata de incapacitatea de-a le avea pe toate sau de fanteziile prea complicate pt a le pune-n practica. Si cand am intrat in club(treaz) si cand am plecat(rupt de beat) eram perfect lucid de bolovanii cu tzatze si cur care se perindau prin juru nostru.

Majoritatea nu sunt bune la nimic altceva decat de peisaj(adica nici sa respire n-ar trebui, ca sa fie peisajul placut).

Ma enervasem putin in seara respectiva, si cand am dat si de moimele alea... m-am apucat si le-am luat pe toate la bani maruntzi... Care cum venea, pleca... Cand aveam pauza, mergeam eo la vanatoare.

Prima victima. O tipa buna, picioare lungi, inalta, fardata cu acelasi Stihl(greble electrice si stropitori cu manivela). Tot poveshti poveshti poveshti la un pahar de cognac ea, vreo 2 de tequilla eu. La un moment-dat m-am uitat la ea, sand pe canapea si zic "Ce-i cu atâtea pături pe brută?" =)) Nu va pot descrie fatza. Ma mir ca n-am fost plesnit.

A 2-a. Tot faceam poze. In fatza mea se balanganea una cu cureaua peste cur. Imi vine ideea sa fac nishte poze printre picioarele ei. Prima poza a fost un eshec total. Se vedeau doar picioarele. A 2-a la fel. O trag putzin de maneca, se apleaca si-i spun : "te rog, craceshte-te un pic". :))
Iar a fost o surpriza pentru mine. A executat frumos operatzia, am facut pozele si gata treaba. Cred ca s-a simtzit ghidilata intre picioare de protonii de electricitate care se freaca prin bateriile aparatului ca statea foarte relaxata, balanganindu-se mai ushor decat pana la momentul respectiv.
Daca ea n-a zic nimic, si-a executat frumos, prietenul ei n-a fost de aceeasi parere. A strambat din nas si s-a uitat cu invidie la mine. Oare cand vrea el, ea nu-si deschide la fel de ushor picioarele?

A 3-a. Faceam poze sarbatoritului impreuna cu nishte prieteni de-ai lui. Era una langa ei care statea dejaba. Merg la ea : "faci o poza?". Repede : DA.
Ok.. ma exprimasem greshit. Repet "Pot sa iti fac o poza?". Repede : DA. Deja prietenii ei se uitau ciudat la mine, dar replica mea nu s-a lasat ashteptata: "Intinsa pe canapea la cei 3 in bratze". Repede : aaaa,haha, Nu!

Coate-n gura dansand si alea alea... nu se pun, ca au fost din gresheala. In caz ca ma intalnesc cu cei prezentzi si imi reamintesc si alte faze, va tzin la curent. Mai multe nu-mi amintesc. :)) Se mai taie firu cand intind coarda.

Oricum, ultima rautate a fost pe la 5 dimineata. Am mers in taxi cu Dorin, sa mergem spre casa. Ieshise si un grup de fete din club si am deschis geamu si-am urlat dupa ele ceva de genu "haidetzi fetelor ha ha ha ha"... glume d-astea.. de-alcoolic. :))
Refuzu a fost evident. Asha ca taximetristu a pornit sa plece. Incepuse discutzia despre figurile fetelor... ca n-au acceptat ca era logan.. ca daca erai cu ceva limuzina una doua sarea pe tine si alea alea... Shoferu tot aproba. Replica mea plina de seriozitate l-a privit strict pe shofer: "Dar tu cu ce-ai greshit de-ai ajuns shofer?" =))
Este a 2-a oara cand Dorin e pe punctu de-a fi dat jos din mashina din cauza mea.
Dar, surpriza. Cuvintele mele nu l-au enervat, nu l-au deranjat in modul in care ar fi fost de ashteptat.

Cu toate ca eram rupt in gura, ca un porc mexican, lat pe bancheta din spate, baiatul de la volan a inceput sa-mi dea explicatii : "Eu nu lucrez numai de putzin timp pe taxi. Shtii, eu am lucrat in italia si in spania. Am casa mea."

Justificarile lui m-au pus pe ganduri. Duminica dupa ce ne-am trezit am ras cu lacrimi despre amintirile(putzine si confuze) pe care le aveam dar faza cu shoferul a fost la ordinea zilei : "Da tu cu ce-ai greshit de-ai ajuns taximetrist?"
Nu-mi explic rautatea cu care am judecat lucrurile la momentul respectiv, in ultimele luni, in ultimul timp. Credeam ca sunt altfel, mai implicat in rezolvarea problemelor dar se pare ca perceptia este alta.

Legat de femei, revin. M-am facut misogin rau de tot:D La fel de misogin ca japonezii :))

P.S. 1 : Bine ca n-am facut declaratzii de dragoste la cat de bat am fost=))
P.S. 2 : Duminica am pornit spre Baia Mare, iar autocarul cu care am mers se oprea prin toate satele de pe ruta Cluj Napoca - Baia Mare. Chiar si din satele de pe varf de munte, uitate de soarta, au urcat fete mult mai dragutze si mai frumos aranjate si cu un limbaj de 100 de ori mai ingrijit decat cele pe care le-am intalnit in Obsession. (ma refer la alea care au flotant in Obsession... ca unii merg din cand in cand sa se distreze)

De cand ma shtiu, imi place sa fac cadouri aiurea. Parca tot lui Mihai, cand a implinit frumoasa si tragica varsta de 18 ani i-am facut un cadou personalizat.

Am cumparat un pistol cu apa si incarcatorul acestuia l-am umplut cu cognac iar mesajul era "Impushca-te-n gura" :))

Anul asta, se prefigura un mare bairam mare in Obsession in Cluj Napoca.
Cadouri... da... toata lumea a dus cadouri. Simbolice, ca altfel nu se poate.
In drum spre club eram in masina cu inca 2 invitati : toti trei aveam cadou pentru el, frumos pregatita cate-o sticla de vin.

Nici nu-mi trecuse prin cap cand am pornit de-acasa ca ideea care mi s-a nazarit era atat de mishto in contextul dat. Daca ceilalti 2 aveau cate-o sticla de vin, evident, neincepute, eu nu m-am sinchisit sa-i duc si vinul din sticla. Dar ma simteam mandru cand spuneam apasat "la multi ani! Uite, din partea mea, o sticla de vin!"

Acasa a observat ca era doar o sticla. Lichidul de frana atat de necesar pentru a demara in tromba l-am baut pe nerasuflate acasa, inainte de a merge in club. Se prefigura o seara racoroasa, asha ca incalzirea o aveam facuta. A urmat doar o sticla de Tequila EL Jimador - groapa dupa groapa pana dimineata cand ne-am indreptat pe 3 carari spre casa.

P.S. : Ideea pozei de cocalar pe care am pus-o, e ca sticla e asha de ushoara incat o sustzine balonul(prezervativul mi se parea invechit ca idee) =))

Practic n-am facut nici teoria. :))

Funny way de a te distra, chiar cand e de invatzat si de muncit.
Pentru ca acu e finalul anului 2 la facultatea din Baia Mare, trebuia sa-mi gasesc un loc in care sa fac practica. Practica e ca o materie oarecare, la care se sustzine un proiect pe care-l faci in perioada de practica. Primeshti nota si acumulezi credite.

Nu-mi faceam mari probleme cu practica asta nici inainte, dar acum sunt foarte incantat de ceea ce a ieshit.

Pentru ca elevii trebuie sa-si gaseasca singuri firmele in care sa faca practica, profesorii neavand atributia de a-i repartiza pe copii, sarcina aceasta poate deveni dificila pentru unii.

Avand in vedere disponibilitatea celor de la Andana Pan, eu impreuna cu alti 16 colegi de an am hotarat sa facem practica aici, impreuna.

Am primit de la scoala lista cu problemele pe care trebuie sa le studiem practic si despre care va trebui sa palavragim in scris si-n reluare oral.

Pentru a fi convingatori, am facut multe poze la "locul de munca" si un capitol al lucrarii noastre le-a cuprins.

Cred ca pozele sunt convingatoare. Revin si va zic ce nota am luat pentru ceea ce am realizat pentru ca este o adevarata opera de arta.(data prezentarii lucrarii: 1 iunie ora 9:00). Cei 17 vom fi prezentzi !

Personal mi-a facut o deosebita placere sa ma apropii si de colegii de la Baia Mare, sa petrec mai mult timp cu ei(chiar daca n-a fost exagerat de mult)... sa-i stresez cu stilul meu de gandire deplasata, sa radem impreuna si sa muncim cot la cot. (invers nu shtiu daca e valabil) :))

joi, 21 mai 2009


Cu toate ca de mic tzineam cu Steaua Bucuresti(inafara faptului ca sunt un fel de patriot local) de ceva vreme nu ma mai intereseaza asha numitul sport, fotball-ul.

Imaginea pe care am primit-o pe e-mail m-a facut sa rad foarte bine. Imaginatia unora nu are limite. Din punctul asta de vedere, sunt de invidiat. In rest, despre toata nebunia cu Becali si alea alea, n-am ce zice. Nu ma intereseaza. Nici el, nici cazul in sine.

Cred cu convingere ca dupa ipostaza de victima, toate babele se vor duce la vot si-o sa aplece-o shpampila pe buletinu ala, mai sa rupa masa.

La parnaie mulgi o oaie? =)))

marți, 19 mai 2009

:)) Bucurie imensa pe capu meu patrat !

Mi-am strans creditele pentru ambele facultati. Am fost foarte neincrezator in sansele mele, mai ales dupa o serie de decizii gresite si de greseli repetate.

La ase sunt necesare 105 credite pentru a trece in anul 3(60 din anu 1 si 45 din anul 2). Am lipsit la cele mai importante materii din anul 2 asa ca viziunea mea optimista nu putea concepe mai mult decat minimul necesar la sfarsitul acestui an.

Se pare ca inainte sa sustin ultimele 2 examene(care nu mai fac parte din drumul critic) am acumulat punctajul necesar.

Despre faculta din Baia Mare nu va povestesc de credite si alte balarii ca n-are rost. Nu-i nevoie de asha ceva p-acilea pi la noi in batatura.(daca nu eshti handi mintal, sigur termini, dar si daca esti sunt shanse sa li se faca mila de tine).

Sunt foarte bucuros. Anul viitor o sa arunc cu japca in sus de 2 ori si-o sa-mi fac multe poze de absolvent intelijent mutilat academic.

Acum shtiu si ce se face la festivitatile astea... si cat de importante sunt pentru creierasu cu microunde in care bubuie grauntele de shtiintza pe care tzi-l ofera scoala prin infuzie(sau unora prin oparire).

Unele shefe de promotzie ziceau c-au invatzat sa zboare. Altele ca bla bla. Am rezonat cu bla bla-ul si dadeam din maini sa vad incotro ma indrept. Stateam pe loc. Eram foarte bine fixat cu picioarele pe pamant.

Inafara de faptu ca o sa ma imbat ca porcu inainte cu un an sau doi fata de cei care fac politehnica sau medicina, nu vad nicio mare shmecherie in a termina facultatea si-a sarbatori cu atata suflet si tam tam cei trei ani de balet economic.

P.S. 1 : o sa ma imbat ca porcu si-o sa chefuiesc si daca de anu 3 nu trec. =))

P.S. 2 : daca am cobit si nu trec anu 3 la Baia Mare, n-am nici cea mai mica jena sa recunosc ca sunt handicapat si va rog sa ma tratati ca atare :P (adik sa nu-mi ocupatzi locu de parcare :)) :P )

luni, 18 mai 2009




Intr-o lume care se bazeaza pe fortza mintzii, trebuie neaparat sa schimbam modul in care definim educatia si instruirea. In trecut, am crezut in ingerarea unei supradoze uriase de educatie pana la 25 de ani. Teoria era ca o astfel de infuzie masiva ne va tine, bine-mersi, pe culmi in urmatorii 40 de ani si ca, dupa aia, oricum nu mai are nimeni nevoie de noi.

Aceasta abordare a invatarii inseamna ca, in cea mai mare parte a vietii, invatarea nici nu intra pe ordinea de zi. Era generica si acoperea un spectru larg, in loc sa fie personalizata si bine concntrata. Neglija faptul ca educatia nu se face umplandu-tzi capul cu fapte. Educatia tine de emotie si suflet. E personala.

Intr-o lume in care avantajele competitive se gasesc in felia de software, educatia trebuie sa fie continua, pe toata durata vietii. Educatia e o arma competitiva, atat pentru oameni, cat si pentru firme. Locul de munca trebuie sa devina o tabara de instruire. Daca vrei sa-i atragi si sa-i retii pe cei mai buni, va trebui sa-i instruiesti. Sau, dupa spusele lui James Sims, director executiv la Cambridge Technology Partners, "Cei mai multi oameni vor fi avut sapte slujbe pana la sfarsitul carierei lor". Compania pe care o conduce Sims cheltuieste 7% din vanzari pe instruirea personalului, adica de 18 ori mai mult decat media firmelor americane.

Realitatea este ca instruirea angajatilor nu se dezvolta cu 100%, ci de o suta sau de zece mii de ori mai repede in comparatie cu invatamantul universitar. Apple, Silicon-Graphics si Intel au institutionalizat deja anii sabatici pentru angajatii de elita. In aceste companii, ai voie sa te retragi un an ca sa-ti dezvolti abilitatile.

Companiile isi infiinteaza deja propriile "universitati" ca sa-si formeze managerii de maine. In prezent, exista 1200 de universitati corporatiste in toata lumea, acoperind practic toate domeniile de afac. La suprafata, nu par nishte institutii capabile sa le dea obishnuitilor de la Harvard nopti nedormite. Universitatii Hamburger a companiei MCDonald's ii lipseste, ce-i drept, solemnitatea academica, dar a scos 50 000 de absolventi in 35 de ani si are 30 de profesori rezidenti care predau cursuri in 22 de limbi.

Probabil ca scepticii dezaproba insasi ideea unor universitati Hamburger sau Disney, dar ritmul in care marile corporatii deschid astfel de institutii sugereaza ca te iau foarte in serios. Dintre ele, poate cea mai cunoscuta e cea gestionata de Motorola. Universitatea Motorola, denumita de companie "instrumentul innoirii", ofera 550 000 de zile de studiu pe an si costa 170 milioane de dolari. Fiecare angajat- si sunt 139000Q - trebuie sa beneficieze de cel putzin 40 de ore de instruire anual. Mai mult, Motorola si-a dezvoltat propriul program investitional de MBA. Compania a calculat ca fiecare dolar investit in instruire genereaza 33.

Universitatile corporatiste nu sunt doar un fenomen american. In aprilie 1988, British Aerospace si-a facut publice planurile de a infiinta o universitate virtuala in parteneriat cu institutii academice din exterior si a anuntat ca va investi peste 1.5 miliarde de lire sterline in construirea "bazei de cunostinte" a companiei.

Schimbarea nevoilor educationale va atrage dupa sine schimbarea institutiilor educationale. "Universitatile nu vor supravietui. Viitorul e in afara campusului universitar traditional, in afara salii de curs traditionale. Invatamantul la distanta vine tare din urma" - spune cat se poate de serios inteleptul Peter Drucker, iar futuristii Stan Davis si Jim Botkin fac previziunea ca "scoala viitorului s-ar putea sa nu fie nici scoala, si nici o cladire de caramida".

Tehnologia revolutioneaza educatia sub ochii nostri. Institutiile traditionale, cum ar fi universitatile si scolile de afaceri, au stat cu mainile in san si s-au uitat cum le-o iau inainte parvenitii. In curand, se vor implica in educatie corporatii inca si mai mari. Cand grupul de presa Pearson a cumparat in 1998, activitatile editoriale din domeniul educational, de afaceri si profesional de la Simon&Schuster, la un pret de 3,6 miliarde de dolari, educatia s-a plasat pe primul loc in lista de puncte prioritare a grupului. "Educatia e unul dintre domeniile cu cea mai rapida rata de dezvoltare", a proclamat Marjorie Scardino, directoarea executiva de la Pearson. Companii precum Microsoft, Disney si News Corporation stau si ele cu ochii-n patru, asteptand ocaziile favorabile. Michael Milken, regele obligatiunilor speculative, cel care a fost pana la urma bagat la inchisoare, a iesit de la zdup si investeste masiv in orice afacere care combina educatia si tehnologia. El a vazut viitorul.

In mijlocul acestui binevenit si oarecum tardiv vartej de activitati, natura educatiei s-a schimbat fundamental si va continua sa se schimbe. Lumea intelege acum invatarea din ce in ce mai mult ca un proces care dureaza toata viata - desi ce inseamna asta exact sau unde bate e adesea cam vag - si o percepe ca personala.

Din moment ce o mare parte a cunoasterii este implicata si greu de comunicat, invatarea nu poate fi restrictionata sub nici o forma la "sala de curs". Trebuie sa invatam si la serviciu. Trebuie sa ne transformam locul de munca intr-o statie de alimentare a creierelor, nu doar intr-o pista de curse. Dezvoltarea personala si educatia tin in egala masura atat de imbunatatirea proceselor in care lucram si de cunoasterea oamenilor din jur, cat si de lectura unei carti noi sau audierea unei prelegeri. Dezvoltarea se face prin mentorat, cultivarea discipolilor si ghidare individuala, de tip antrenament. Treaba liderilor e sa creeze noi lideri. Lidership-ul se traduce prin a-i contamina pe altii si a te lasa contaminat de cunoastere.

Distinctia dintre a invata, a munci si a trai a disparut - toate sunt unul si acelasi lucru.

P.S. : am transcris acest subcapitol din cartea "Funky business - Talentul face capitalul sa danseze" de "Jonas Ridderstrale" si "Kjell Nordstrom". Pe mine m-au debusolat initial dar m-am regasit in acest concept si in special am simpatizat fata de atitudinea lor ca ceea ce se numeste in zilele noastre invatzamant nu are valoare in viitor. E necesar sa faci o facultate dar nu e suficient !

duminică, 17 mai 2009

Sa traiesti Mimilica draga, sa fii buna, sa fii buna pentru ca sa poti fii fericita!

Cei rai nu pot fi fericiti. Ei pot avea satisfactii, placeri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru ca mai intai nu pot fi iubiti si al doilea…al doilea, de! Norocul si celelalte pere malaiete, care se aseamana cu el, vin de afara, de la oameni, de la imprejurari, asupra carora, n-ai nici o stapanire si nici o putere, pe cand fericirea, adevarata fericire, in tine rasare si in tine infloreste si leaga rod cand ti-ai pregatit sufletul pentru el. Si pregatirea aceasta e opera de fiecare clipa.Cand pierzi rabdarea imprastii tot ce ai insirat si iar trebuie sa o iei de la capat. De aceea vezi atat de putini oameni fericiti…. ATATIA CAT MERITA.

A, daca nu ne-am iubi pe noi fara masura, daca n-am face atata caz de persoana noastra si daca ne-am dojeni de cate ori am mintit, sau ne-am surprins asupra unei rautai, ori asupra unei fapte urate, daca in sfarsit, ne-am examina mai des si mai cu nepatimire(lesne-i de zis!), am ajunge sa razuim din noi, partea aceea de prostie fudula, de rautate si de necinste murdara, din care se ingrasa dobitocul ce se lafaieste in nobila noastra faptura.

Se stie ca durerea este un minunat sfatuitor. Cine-i mai deschis la minte trage invatatura si din durerile altora.

Eu am mare incredere in vointa ta. Ramane sa stii doar ce vrei. Si vad ca ai inceput sa stii si asta. Doamne, ce bine-mi pare ca ai inceput sa te observi, sa-ti faci singura mustrari si sa-ti cauti vina.

Asa, Mimilica draga, cearta-te de cate ori te simti egoista, de cate ori te musca de inima sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii. Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg, cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata, de cate ori desertaciunea te indeamna sa strigi:”Uitati-va la mine!”, Dar mai ales as vrea sa scriu, de-a dreptul in sufletul tau aceasta: “Sa nu faci o fapta a carei amintire te-ar putea face vreodata sa rosesti”. Nu e triumf pe lume, nici multumire mai deplina, ca o constiinta curata.

Pastreaza scrisoarea asta. Cand vei fi trait cinizeci de ani ai sa o intelegi mai bine. Sa dea Dumnezeu sa o citesti si atunci cu sufletul senin de azi!
Te imbratisez cu drag,

A. Vlahuta


P.S. 1 Am auzit aceste randuri prima data la un curs festiv, rostite de un decan de suflet a generatiei care tocmai absolvea facultatea. Am ramas impresionat si multe invataminte mi le-am insusit(adaptate zilelor noastre si stilului meu de viata).

P.S. 2 Pentru cei care stramba din nas legat de cursurile de absolvire la care merg sau nu merg : Incerc intotdeauna sa fiu aproape de prieteni. La cei la care n-am ajuns la festivitati, nu a fost indeplinita una din urmatoarele doua conditii : "am fost chemat" sau "am reusit sa ajung".

Da! Am pus la cale un paln diabolic. Totul s-a desfashurat, evident, fara sa miros ceva:))

Sambata dimineata, dupa examenul din Bucuresti, m-am pozitionat strategic la locusorul meu de pe autostrada si am inceput sa fac autostopu. Daca prima data am ajuns la cluj cu 2 masini, a 2-a oara am ajuns cu 3, de data asta am ajuns cu 4 masini.
Am mers din Bucureshti in Piteshti cu un domn cu un Citroen.
Din Pitesti in Valcea(Goranu) cu un logan.
Din Valcea in Sebes cu o buda care mergea spre Olanda iar din Sebes, surpriza : m-a luat un tip cu un BMW decapotabil:)). Nu va imaginatzi seria 6 sau ceva model foarte nou, dar, efectu de plete-n vant s-a simtit pe toata distanta parcursa.

Baiatu era foarte nervos. A asteptat foarte mult autocaru Fanny spre Cluj si n-a venit. Ca sa nu piarda avionu spre Spania, unde trebuia sa ajunga sa isi puna viza de somer, s-a gandit sa mearga cu masina.
Mergea relativ ciudat, nu cu prea mare viteza si injura in permanenta. Intre timp autocaru(microbuzu pe care il asteptase in Deva) ne-a depasit langa Turda.

Nervii au crescut. L-a sunat pe un prieten de-al lui din Cluj, cu care urma sa se intalneasca, sa-i lase masina si el sa-si continue drumul spre aeroport.
Eo mergeam spre centru, s-ajung la Universitatea Babes Balyay la un curs festiv.

Cei doi prieteni nu s-au descurcat cu reperele si m-am oferit sa-i ajut.
Am luat telefonul si-am stat la povesti. Totul a inceput bizar : stiu cine esti. Vezi ca in centru e Catedrala Crestina. Undeva in zona e si Regionala CFR.

Bun. Mi-am dat seama unde trebuie sa ajungem. L-am salutat frumos si cand sa inchid : shoc si groaza in deshert. Pe ecranul telefonului era scris : "BinLaden".

Am inghitzit in sec si incepeam sa-mi imaginez unde merge tipu de langa mine cu avionu. Deja cuplasem si celelalte detalii : Catedrala crestina, Regioanala CFR... doar puncte de maxima atractie pentru talibani. :))
E bun. De cand imi doream sa vorbesc cu cineva cu adevarat important. Acu mai lipseste sa ma ia mascatii pe sus ca suspect de terrorism :)))))
0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.

P.S. : sunt sigur ca toti cei care intra pe acest blog au reusit sa-l citeasca/intzeleaga. :P

Apropo de cei care se joaca cu cifrele(asa cum sunt perceputi cei de la ASE - Cibernetica), pentru ei erau lipite sute de biletzele prin toata facultatea, inclusiv prin baie(ca acolo am observat eu) scris urmatorul lucru : Oamenii sunt mai mult decat c1fr3. Desi dateaza din anul 1 chestia asta, inca ma gandesc la insemnatatea mesajului transmis de colegii din alte facultati celor de la CSIE.

joi, 14 mai 2009

Cand eram mic si mergeam la tzara, mai faceam autostopu cu unchiu. Eram pe post de impresie.

Lucrurile au evoluat si lumea stramba din nas cand aude de autostop si alea alea. N-ai nevoie... Tu ? Ce s-a intamplat? isi pun intrebari si alte alea alea.

Anul asta tot facand la disperare drumul Baia Mare - Bucuresti cu tot ce exista pe lumea asta : de la mashina(ca shofer), la tren(toate clasele) si avion.

Mi-a s-a pus pata sa fac si eo autostopu. :)) Nu puteam sa ma afishez in capitala cu pancarta pe care sa scrie Baia Mare(ca faceam plaiurile natale de rushine) asa ca mi-am confectionat din doua coli A4 o pancarta pe care scrie "Cluj" si una pe care scrie "Sibiu". Mare, impunator, se vede de la distanta.

Mi-am gasit un loc strategic, la iesirea din Bucuresti pe autostrada Bucuresti-Pitesti, la statia de metrou "Pacii".

Prima data m-am riscat pe 29 martie. :)) Shtiu si data, si n-o voi uita, pentru c-a reprezentat ceva frumos in viatza mea.
Trebuia sa ajung la Cluj si n-aveam cum si cu ce sa merg incat sa ajung si la timp si alea alea.

A 2-a oara am facut autostopul saptamana trecuta(chiar daca e foarte relativ). Daca prima data am ajuns in cluj cu 2 mashini, a 2-a oara am luat 3 mashini.
E sigur ca incep din Bucuresti, dar pe traseu nu stiu niciodata unde ma opresc.
Am venit si cu tiru si cu dacii si cu limuzine(gen passat 2008-9).
Povesti vrute si nevrute. Muzica vruta si nevruta. De la Radio Zu, la Trinitas am ascultat sute de kilometrii tot ce s-a putut.

E foarte misto. O voi mai face. Indiferent daca pentru distractie sau din necesitate. Nu-mi pasa nici de riscuri nici de "impresiile" si strambaturile unora.

Un plan nebunesc pe care-l am impreuna cu Dorin, un prieten bun, e sa facem un concus de autostop prin Romania. De exemplu ne gandim sa pornim unul din Baia Mare unul din Oradea si sa avem destinatie finala Vaslui sau Braila sau Mangalia sau orice alt oras indepartat. Care ajunge primul in orasul si la locul stabilit, este Autostopistul anului in ochii celuilalt. :))

Nu-mi fac griji ca voi castiga. Incep sa capat experienta si povestile cu care-i delectez pe shoverii care-si fac mila si ma iau sunt din ce in ce mai extravagante. Sa stiti ca te baga-n priza si shoferii calca acceleratzia dragutz. (nu de putzine ori am avut senzatia ca sar in olt sau alte alea alea) :))

Oricum, o poveste mai tare ca a mea am gasit-o pe net.

Un tip facea autostopul pe o strada pustie, intr-o noapte neagra si in mijlocul unei furtuni puternice. Timpul trecea… nici o masina pe drum, si furtuna facea sa nu vada nici la 2 pasi in fata lui.
La un moment dat apare o masina si se opreste in dreptul lui. Fara sa analizeze mult situatia, tipul se urca in masina. Dupa ce inchide usa , se uita spre cel de la volan…si incremeneste..La volan nu era NIMENI
Masina porneste usor, iar tipul, deja ingrozit, statea lipit de scaun, fara sa poata scoate vreo vorba. Apare o curba… tipul incepe sa se roage in gand sa scape cu viata, si exact cand intra masina in curba, apare o mana prin geam si roteste volanul.

Tipul, deja paralizat de groaza, vede cum de fiecare data cand ajunge la o curba, mana apare prin geam si roteste volanul. La un moment dat, vazand ca se apropie de oras, isi face curaj si sare din masina.
Intra in primul bar care ai iese an cale si, ud si inspaimantat, cere 2 pahare de vodca si incepe sa le povesteasca celor din bar experienta groaznica prin care a trecut. Toti raman pe ganduri cand isi dau seama ca tipul plange, cu toate ca nu era beat.

Dupa vreun sfert de ora, alti doi tipi intra in bar, si unul dintre ei ii zice celuilalt
- Auzi, asta nu e tampitul care s-a urcat la noi in masina in timp ce noi o impingeam ?!?

miercuri, 13 mai 2009

Luni------>Marti------>Miercuri------>Joi------>Vineri



Spor la munca !

marți, 12 mai 2009


Cea mai tragica sperietura din viata mea.

Incep cu inceputul, si sper ca nu e prea complicat. La mine la birou e criza de pixuri in permanenta. De altfel, ca in toate locurile in care umbla si se preumbla multzi pictori.
De fiecare data cand merg spre Bucuresti la examene, cer pixuri, ceea ce ii dispera si mai mult pe cei de pe aici. Am fost surprins ca ultima data cand am cerut pixuri, mi s-au pus in brate vreo 5, fara niciun comentariu. Care de care mai diferite : roshii, verzi, cu capac, fara capac, cu sclipici si unu mai deosebit cu un avion care se falfaia inauntrul pixului.

Desigur, fiind cu capul in nori, ca urma sa plec la bulgari a 2-a zi, le-am uitat p-acilea p-undeva si dus am fost.

La intoarcere din Bucuresti, am luat avionul din Otopeni pana la Baia Mare (pe cel de la 5 dimineata) si am ajuns la fix, incat nimeni nu s-a prins ce si pe unde am fost. Am rasuflat usurat, am mers acasa, m-am odihnit si am inceput spre dupa-masa sa umblu pe la facultate, ca deh, incepusem o parte din examene, partiale si nebunii si la facultatea asta de aici(Baia Mare).

A fost necesar un pui de somn, desi se presupunea ca am dormit toata noaptea, pe Rapidul "Bucuresti nord - Baia Mare" la cuseta. :)) Adevaru e ca, am dormit o noapte-n aeroport, pentru ca dimineata la 4 cand e Check in si alea alea nu ai cu ce ajunge din Bucuresti la Otopeni.
Noaptea petrecuta singur in aeroport a fost foarte mishto. Am citit cat am putut si pe urma am dormit stramb de inca nu-mi revin.

Am mers si eo la poarta 1 pentru imbarcarea pe avionul spre Baia Mare, am asteptat cuminte, totul ok. Cand s-a deschis poarta, surpriza, ne ashtepta un autobuz. Am vazut si prin alte aeroporturi autobuze... dar asta a luat-o la sanatoasa vreo 5 minute, de-am crezut ca merge direct la Baia Mare.

N-a mers pana acasa. S-a oprit in dreptul unui avion, ca sa-l numesc asha. Ciorile alea din Fred Flinstone cu autobuz de piatra de-asupra erau lux pe langa asta. Avea elice ! M-a cuprins shocu. Acu e acu.
Imi propusesem sa fac poze, sa una alta. M-am razgandit instantaneu. Asta nu cred ca zboara in mod normal, dar daca il bruiez si eo, e cert utlima zi din viata mea. Asha ca am stat cuminte pe locul meu inconjurat de-un zgomot de tractor.

Si-a luat si zboru(cu greu si dupa ce-a mers paralel cu solu la inaltime mica vreo 4 minute). La 5 dimineata, beculetele care lumineaza Bucurestiul se vedeau superb. Am vazut din avion 3 orase : Bucuresti, Ploiesti si Brasov. Apoi am adormit.
M-am trezit de-asupra norilor. Erau frumosi, ca niste oitze. Parca erau cOitzele lui Jiji.
Ca sa aterizeze pe aeroportu din Baia Mare, care era pozitionat invers decat pe unde venea avionu, a trebuit sa faca un ocol imenz, aproape pana la Satu Mare. Am admirat casele si drumurile si campiile si dealurile de prin zona asta.

Apoi rapid taxi pana la gara, de unde am mers spre birou sa-mi iau masina sa merg acasa. Eram foarte natural. Obosit, dar foarte relaxat.

De altfel, excursia din Bulgaria a fost ultimu lucru relaxant si nebunesc pe care mi l-am propus sa-l fac inainte de sesiunea asta zdrobitoare de care depind o gramada de lucruri :))

Toate bune si frumoase, doar ca marti dimineata(a 2-a zi) cand ajung la birou era agitatie mare. Tata ma intreaba relativ furios : "Ai luat Taromu ?"
Am intzepenit. WTF ! M-a parat vecina sau ce draq ? :))
Pentru ca sunt facut cu dosu, am raspuns sec : NU!!!! (pot fi mai capos ca un magar)
Vine contabila din alt birou si reformuleaza intrebarea : Ai luat tu pixu cu Taromu ?

=)) M-a pufnit rasul. Da! eu luasem pixul cu Tarom. Apele s-au calmat si dupa ce-am mai rasfulat vreo 10 minute ca un iepure scapat de vulpe, ziua a continuat fara incidente.

duminică, 10 mai 2009

Dupa cum multzi shtiu, si altzii au observat, nu am un fizic de invidiat.
De cand ma shtiu eram ca o bila... dar aveam perioade in care nu-mi pasa de aspectul meu fizic. Zici ca aveam mentalitatea multor barbatzi din ziua de azi care se rup in figuri o lunga perioada, cu gandu ca dupa ce se insoara scapa, ca nu mai conteaza.
Sigur si unele fete zic asta... so... care cum/pe cine nimereste.
Eo mi-as dori sa-mi imbunatatesc stilul de viata incat sa se reflecte si-n aspectul fizic, fara a-mi afecta sanatatea.
Astfel m-am apucat de alergat. In Baia Mare, pe terenul de atletism, de fiecare data cand am timp si chef pentru a da ture.
Sa va descriu putzin peisajul pentru ca, asta este deja a 2-a vara in care ma invart in cerc. E un teren de zgura, cu o pista de 400 de metri, 2 portiuni drepte de 100 metrii si 2 turnante care inchid "cercul" de cate 100 metri. In mijloc este multa iarba. La un capat este amenajat un spatiu pentru cei care arunca cu discul sau ceva de genu iar la celalalt o groapa de nisip pentru cei care sar in lungime. Imprejur multa verdeata.

Pentru ca toate lucrurile au o utilitate, terenul este utilizat de baimareni in special pentru a se bronza, si pentru a sta seara la o barfa.
Eo alerg in miezul zilei, sa ma bata soarele-n cap. Am eo preconceptiile mele despre rezultatele crescande in cazul alergatului pe soare, eventual si cu haine pe tine.

Azi m-am dus iar. Am fost prezent acolo la ora 3. Era un soare puternic, am privit in lung si-n lat terenul. Nu era nicio mishcare. Am dat de 2-3 ori din maini ca o morishca(cica m-am incalzit) si am inceput sa fug. Mi-am propus 10 ture, fara pauza(tot din superstitie).
Cum fac primii pasi, vad capetele cum ies din iarba. O ciurda de femei la plaja.
Nu m-am bucurat. Experienta ingrozitoare de anul trecut, m-a facut mai precaut de aceasta data. Am privit jur imprejur sa caut alte persoane. Era plin. De-a roata!

Incep cu 2 femei pe dreapta, imediat dupa shtart, cu nishte chilotzi trashi pe cap, ca sa nu le bata soarele. Cred ca barbatii lor au contract de exclusivitate.

Dupa vreo 20 metri, tot pe dreapta, o alta domnishoara, intinsa pe spate se brona pe moaca.

Pe stanga imediat, aparu un cur de tanti, care citea de zor. Era pe sistemul 2 in 1.

Pe turnanta n-aveam astfel de peisaje dar dupa primii 20 metri, un grup de 4 femei topless se ungeau agale pe stanga. De la distanta n-aratau rau... dar nici nu ma tenta sa ma apropiu.

Alergand mai departe, aproape de "finish", pe dreapta, in balarii, erau 2 grupuri. Unul individual, dintr-o baba topless, si ceva mai incolo alte 2 babe topless dar pudice, cand treceam se tzineau(le multzumesc pe aceasta cale) :))

Ce sa zic si eo acu, cu certitudine astea nu-s condintii pentru sport :))
Fugi ce fugi, dar cand nu mai ai unde sa te uitzi, ca tzatzele fac concurs cu burtihanu babelor care ajunge primu la genunchi, nu-i foarte placut.

Unele aveau o burta incat, daca ar avea un fluturash in aceeasi zona unde il are Daniela Crudu, cred ca s-ar pupa pe bot cu buricu.
Unele mai au si tupeul sa fuga p-acolo... sa o plesneasca tzatzele peste fatza, peste spate, sa se-mpiedice.
Itzi vine sa-tzi iei campii, nu alta. Ce-or face ele cu bronzu ?

Data viitoare cand merg si-si arata splendoarea, o sa le fac fara rushine poze. Doar la fuga ma duc... ca fug pe teren, sau pe strada spre mashina, e tot una :))

vineri, 8 mai 2009

In zilele petrecute in Bulgaria, am mai stat si prin camera hotelului, si am butonat televizorul...
Nu era miez de noapte(c-as fi dormind, evident:)) dar un post TV mi-a atras atentia. Suna ciudat, stiu, dar e vorba despre un fel de Animal planet autohton sau ceva.
Era vorba despre un top al animalelor, infunctie de modul in care se hranesc, bla bla...
Am ramas foarte impresionat si de-a dreptul marcat de pasarica mea...

Pasarica mea(desi era doar pe locul 4), se credea vultur.
Mi s-a parut genial ! O pasarica mica mica, cu impresii de vultur. Am urmarit cu atentie(chiar daca n-am retinut prea multe... doar eram sub shoc) cum mananca, cum ataca, cum se apara de animalele otravitoare pe care le vaneaza.
Acu nu va ganditi ca vaneaza caprioare si pe urma le infuleca precum o nesatula.
Ideea era ca vaneaza animale chiar mai mari decat dimensiunea ei fizica. Adica mananca soparle, broaste, serpi, etc.

Gandul pasaricii m-a batut in permanenta si zilele care au urmat.
Cred ca daca am vedea lumea oamenilor ca pe cea a zburatoarelor, am gasi cu usuranta transpusa papagalului(foarte multe exemplare), ciori(din ce in ce mai multe exemplare), pasari exotice(care dau culoare lumii, deci cred ca sunt ca artistii), pasari rapitoare(papa tot), pasarici care se comporta ca niste pasarici, vulturi care se comporta ca niste pasarici si pasarici care se comporta ca niste vulturi.

E supper complexa treaba, dar ma fascineaza. In acelasi timp ma simt si prost ca nu am suficiente abilitati de-a scrie o intreaga teorie despre acest subiect.

In momentul de fata, cu informatiile care le detin si cu ideile pe care mi le-am format am ajuns sa iubesc pasarea care se crede vultur.

E nasol sa te nashti pasarica si sa traiesti ca o pasarica dand vina pe soarta. E si mai nasol daca te nasti vultur si te comporti ca o pasarica.

E greu sa ai un standard de vultur, sa tii stacheta sus cand ironiile celor multi si prosti au mai mare priza la public decat gesturile calculate si sustinute cu mult efort si rafinament intelectual.

marți, 5 mai 2009


Nu shtiu cum m-am invartit si m-am sucit, si pana la urma am ajuns si-n Bulgaria... Chiar va povesteam de stresu cu intarzierea trenului de vineri dimineata. Problema era ca dupa mine stateau alte 16 persoane, impreuna cu care am petrecut un weekend la mare...
Ca-i Bulgaria sau Romania, tot marea neagra e. Am avut o idee preconceputa ca n-are ce sa fie fain p-acolea dar eram convins ca atmosfera grupului conteaza mai mult.
M-am simtit ca-n Romania, mai ales ca-n hotelul in care eram cazati, mai erau vreo 400 de romani. Nebunia de la receptie, de la mesele zilei sau piscina a fost totala.
Am prins o vreme nebuna, asha ca la plaja n-am stat. In schimb, am vizitat Varna. Evident, mall-ul din Varna.

Un punct forte al excursiei a fost ca totul era inclus, asa ca amdepus o activitate sustinuta pentru a-mi stampara setea de bere. Mai bine ingrashat de bere, decat cocoshat de munca.

Ceea ce mi-a placut in statiunea Golden Sands, a fost modul in care au amenajat spatiul verde. E foarte multa verdeata, foarte multi copaci si foarte mult spatiu pentru plimbari.
Dupa Albania, Bulgaria este al 2-lea shoc pentru mine, pentru ca pana si acolo e mai fain ca la noi. Si rahatu e mai bun in Bulgaria :)) (desi era "made in Turkey")
Pentru a nu fi inteles gresit, aici nu e o pledoarie pentru Bulgaria. Nu recomand nimanui acest lucru daca exista alte optiuni.
poze, evident pe hi5... in rest.. no comment:D

luni, 4 mai 2009


Hop sh-asha... ca m-am pus joi dupa-masa pe tren sa merg la Bucureshti...
Nu stiam ce ma ashteapta... ca nu faceam gresheala sa imi cumpar bilet la clasa a 2-a. De obicei merg la cusheta, si dorm ca porcu-n cucuruz... dar acu m-am gandit sa-mi pun nishte bani de-oparte, mai ales ca ma gandeam ca nu poate fi prea rau... doar tot tren e.
Am mai vazut si eo pe cate unu altu cu carte in mana prin metrouri sau mijloace de transport in comun... asa ca mi-am luat si eo cu mine o carticica :"Funky Business"
Si ajung frumos in gara Baia Mare si ma uit pe bilet : vagonul 9... caut din priviri vagonu si ma apuca groaza...un harb de vagon de-tzi vine rau... cum draq sta pe shine, n-am nicio idee...
m-am urcat cu tupeu, ca deh... am auzit eo ca "aparentzele insheala"... dar vai, nasu mi s-a infundat instantaneu din cauza mirosurilor din captusheli si de la baie si de peste tot locul...
In fine... asta sa fie cel mai mare bai... ma duc si-mi caut locul... in compartiment mai eram doar cu o tanti... asha ca m-am pus sa citesc...
Acceleratul are oprire in toate statiile, zici ca-i personal... urca lumea, coboara, galagie, poveshti nemuritoare... e clar... am citit pana mi-am dat seama ca defapt sunt blocat cu ochii-n hartii, si nu pricep nimic...
De la dej se urca 2 domni in compartiment... :D mergeau spre cipru, dar ziceau ca se opresc la Campina. Aia e dupa Brasov, adik la sfarshitul drumului...
Am stat la povesti cu dansii si cu greu a trecut vremea si s-a facut 12 noaptea cand am atzipit...
La Brasov trezirea, era deja 2 40 noaptea... Gara bubuia de oameni, coptii shocatzi pregatiti de 1 mai, cu corturi, ghiozdanel dar mai ales baxuri intregi de bautura...
Hopa sha, ca s-au urcat 2 fix la noi in compartiment...
Unu semana cu Jan Paler... :)) Vocea groasa si cu glume seci in program...
S-o ashezat si-o adormit instantaneu...
Asha-i fain, dar, am uitat sa zic despre caldura din tren, care nu se putea controla... ori muream totzi de cald, ori dardaiam de fric... am ales sauna ca masaju era inclus in bilet din moment ce shinele sunt mai strabe ca pishu boului...

Toate ca toate, cel mai stresant a fost c-a intarziat... trebuia sa ajunga in gara de nord la ora 5 si 26 de minute... a ajuns la 6 si vreo 15... dupa ce-a facut 30 de minute din Chitila pana in gara(6 km) :))

Sunt bucuros c-am fost asha inspirat incat sa testez si varianta asta cu clasa a 2-a(de unu singur, hai hui)... dar... o sg. data e suficient.