duminică, 25 decembrie 2011

Azi-noapte am avut o petrecere de Craciun ca-n povesti. De obicei, acasa, Craciunul e in familie, e cu colinde, cu biserica, sarmaghedon, alea alea...

Aici... e cu petrecere si cu 33 modalitati diferite de-al sarbatori. Ce-a iesit a fost cu totul special.

Cu o saptamana in urma fiecare dintre noi a ales un biletel cu numele unei persoane careia ii va cumpara un cadou. Fiecare cum a stiut mai bine.
Toate cadoruile le-am pus frumos sub brad(sau langa, daca erau prea mari) si ne-am adunat cu totii la masa bogata.

Unanim am fost desemnat ca Mosh Craciun si mi-am luat echipamentu din dotare pentru a presta serviciile de entertainment mult asteptate.

A iesit o nebunie frumoasa si-a continuat cu o petrecere si cu o minibetie dupa care toata lumea s-a trezit azi pe la pranz doar cu amintiri frumoase :))

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Sunt unul dintre ei. Sunt unul din voluntarii din echipa programului pentru Cultura si Educatie Innsbruck 2012.

Sunt EVS(European Voluntary Service) 2 luni in Austria. Totul e bestial si totusi, nu simt nimic special...

Ma dedic muncii si jobului ce mi-a fost alocat, incerc sa fac totul cat mai bine, si pana acum a iesit destul de bine si totusi... ceva nu-i in regula. O fi sarbatorile de iarna? Vine Craciunul si alea alea? Sau cine stie... poate am nevoie de mai mult timp pentru "quiet time" si "self understanding".

Azi am avut pregatirea pentru YOG. Totul a decurs perfect. Daca in prima saptamana m-am ocupat de Youth Olympic Village, saptamana viitoare voi fi in Accreditation Center.
Anul 2012 va incepe in forta... fac parte din echipa Sport Initiators ceea ce suna foarte bine.
Programul de Cultura si Educatie le-a pregatit 3 activitati pe care participantii la olimpiada nu vor regreta sa le incerce:
Climbing, Ice Stock Sports si Street Sports.

Dintre toate astea unul singur e deschis publicului, restul sunt activitati interne, la care doar olimpicii si membri din staful tarilor participante au voie sa asiste.

Sunt curios in ce fel experienta acumulata la Jocurile Olimpice de Iarna Tineret o voi putea directiona spre evenimente in Baia Mare si Maramures... avand in vedere ca evenimentele sportive sunt mai mult decat necesare pentru a face ca regiunea sa se dezvolte in continuare.


P.S.
Ninge de rupe si Duminica asta sigur va fi una luuunga... de dimineata pana seara voi fi pe snowboard si cu fundu-n zapada.

joi, 8 decembrie 2011

Nu stiu ce inseamna pentru majoritatea oamenilor globalizare dar am avut ocazia sa stau cu oameni cu puncte de vedere total diferite.

Nu stiu daca pot spune c-am experienta in relatii internationale... n-am studiat nimic care sa ma califice pentru asta.

Pot spune ca pe cont propriu sau prin diverse proiecte am ajuns la cateva performante cu care ma mandresc de cate ori am ocazia.

1. In primul rand imi place sa ma "laud" cu cele 30 de tari prin care am cutreierat in cei 8 ani de cand mi-am inceput "viata internationala". Pare o medie destul de buna. La cursurile de geopolitica am invatat si diferenat dintre Tara si Stat si nu stau acum sa dezbat acest aspect...

2. In al 2-lea rand, vreau sa vorbesc despre ultimele 3 experiente pe care le-am avut in 2011 si care chiar in acest moment sunt inca in plina desfasurare.
Action for Life : am facut parte dintr-un grup de 8 persoane din: Romania, Letonia, Australia, Korea de sud, Vietnam, Ethiopia si Malaezia si impreuna am cutreierat timp de 2 luni Europa de Est(Moldova si Ucraina)
Caux Intern : Un grup de 28 de tineri din: Romania, Moldova, Egipt, Corea de Sud, Australia, China, Liban, Brazilia, Rusia, Ucraina, Olanda, Canada, Anglia timp de o luna am format un grup multicultural care a ajutat in treburile organizatorice la Caux Pallace din Elvetia si la Conferintele ce au avut loc acolo pe parcursul unei luni. De specificat ca o luna de zile am impartit cu drag aceeasi camera cu un Chinez, cu un roman din Republica Moldova si cu un Libanez.
EVS at Youth Olympic Games : Un proiect al Uniunii Europene pentru 30 de tineri din 16 tari diferite. Locuim cu totii intr-o casa mare din Mutters, Innsbruck, Austria.
Suntem din: Romania, Turcia, Portugalia, Spania, Italia, Danemarca, Finlanda, Estonia, Polonia, Ungaria, Bosnia si Hertegovina, Rusia, Belgia, Franta, Grecia si Egypt.
Impreuna vom ajuta la organizarea jocurilor Olimpice de tineret iar departamentul din care noi facem parte este cel de Cultura si Educatie.
Astfel, cei peste 1000 participanti la jocurile olimpice, din 67 de tari vor beneficia de diverse programe culturale si artistice pe intreaga perioada a evenimentului.
Spre deosebire de Jocurile Olimpice de Iarna unde participantii pot veni in ziua concursului si sa plece imediat dupa ce au finalizat proba pentru care s-au inscris, la Jocurile de Tineret participantii vor sta aici pe intreaga perioada. 10 zile.

Poate pare usor, dar ca sa elimin supozitiile, trebuie sa mentionez ca pentru aceste jocuri s-a costruit in cartier intreg, Olympic Village cu 13 blocuri de 5 etaje in care vor fi cazate toate loturile olimpice prezente.

Mai mult decat atat, e important de spus ca printre atributii, echipa de cultura trebuie sa faca prezentari si standuri expozitionale pentru un targ imens, in care trebuie sa surprindem perfect tari precum: Iran, Insulele Cayman, Maroc, San Marino, Kyrgyzstan, etc...

Si aici impart camera cu inca 4 persoane din Romania, Belgia, Estonia si Ungaria. Nu e chiar asa exotic, dar provocarile sunt maxime. :)

So...

Ca o imagine de ansamblu cred ca am reusit sa cuprind fapte care spun multe despre oportunitatile unui tanar roman in ceea ce priveste globalizarea.

P.S.
Sunt 100% convins ca daca n-as fi facut toate astea acum, la varsta asta, nu le-as fi facut niciodata. Dar sunt 100% convins ca nu ma voi opri aici si atat timp cat de fiecare data spun ca ultima experienta a fost cea mai tare si mai faina si mai si mai... timpul alocat n-a fost unul pierdut ci a fost o noua lectie invatata, un nou capitol, un "clopening"(combinatie intre close si open) :))

miercuri, 7 decembrie 2011

duminică, 13 noiembrie 2011



Flashmob in Bucuresti langa sediul Bancii Nationale a Romaniei.
Sinucidere in masa cu cianura.

http://www.RosiaMontana.org

Exprima-ti parerea cu privire la Rosia Montana si dezastrul ecologic, uman si cultural ce va devasta Romania.

joi, 10 noiembrie 2011

Work for a Cause, not for applause.

Live life to Express, not to impress.

Don't strive to make your presence noticed just make your absence felt.

--

Munceste pentru Cauze, nu pentru Aplauze.

Traieste-ti viata pentru a te exprima, nu pentru a impresiona.

Nu te chinui sa-ti faci simtita prezenta, e suficient sa-ti faci simtita absenta.

duminică, 6 noiembrie 2011

Noa ni ca s-o apucat CIAu sa stea pe facebook si sa citeasca ce scriem si amu s-o "descoperit".

Asta era secret pentru bunica... dar ma distreaza cum sunt formulate stirile de parca e sfarsitu lumii.
Deja circula si mail-uri despre subiect... stergeti-va contu! aaa ne urmaresc! :))

partea cea mai amuzanta nu-i ca intelege tot prostu ca ce faci public pe net intra la categoria public si implicit si CIA, MIA, BIA, TIA, GIA... poate sa citeasca ce-ai scris ci pur si simplu ignora 2 probleme:

1. Nu-i mare branza ca CIA citeste ce-ai scris sau ca are acces la informatiile tale de pe facebook. Problema ar fi/este cand crima organizata, hoti, mafia are acces la informatiile tale de pe facebook/twitter.

2. Cine are impresia ca toti mucosii de pe facebook scriem chestii/chestiuni care intereseaza pe cineva la nivelul respectiv?


...so... intelegand retorica celor 2 intrebari... din punctul meu de vedere subiectul facebook si CIA-ul este inchis.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci... zise Dumnezeu.

- Daca ai timp... i-am raspuns. Dumnezeu a zambit.

- Timpul meu este eternitatea... Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?

- Ce te surprinde cel mai mult la oameni? Dumnezeu mi-a raspuns:

- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...., iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani......iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat:

- Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?

- Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc... si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.

- Multumesc pentru timpul acordat....am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie? Dumnezeu m-a privit zambind si a spus:

- Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.

(Interviu cu Dumnezeu,Paler)

sâmbătă, 29 octombrie 2011


1 - victoriei/caragiale
2 - cuza voda/cosbuc
3 - petru rares
4 - cuza voda/decebal
5 - motorului 7A
6 - alecsandri/progresului
7 - culturi 4/4
8 - eminescu nr. 8
9 - bd-ul bucuresti
10- somcuta mare
Panificatie, patiserie, cofetarie + o gama diversificata, cca 1200 articole/magazin.

joi, 20 octombrie 2011

Va invitam sa va exprimati opinia, in scris si verbal, in cadrul audierii publice "Tinerii - viitorul comunitatii?" care va avea loc in 22 octombrie 2011, cu incepere de la ora 11.15 la Biblioteca Judeteana "Petre Dulfu", Salonul Artelor.


Consideram ca ar trebui sa se treaca si la fapte pentru ca institutiile sa-si asume, nu doar declarativ, sustinerea pentru tineri.


1. Cum se poate imbunatati actualul sistem de finantare a proiectelor si programelor pentru tineret?

2. Exista infrastructura de tineret in Baia Mare?

3. Credeti ca tinerii antreprenori au un viitor si in orasul nostru?





- Material suport supus dezbaterilor -

joi, 15 septembrie 2011



Un video care mi-a facut ziua frumoasa :))
=)) asta asa... ca nu cumva sa-mi sara mintea razna :))

you're telling me it's over
I guess this time is real

you say you love another
and that's the way you feel

if only I could tell you
that I wish you all the best


but I simplu can't pretend to
because I'm a better selfish mess

So I hope you're unhappy
..................
and every time you're trying hard
I hope you always fail

And I hope that you get sea sick
even when you're not on sea

And every timpe you vommit
I hope you think of me!

I want you to fall down a lot
For no good reasons at all
And I hope that all people will laught on you
And say: how did that girl just fall ?

And I hope you never marry
but if you do some day
I hope that on your honnymoon
that dude decides he's gay

And I hope one day while driving
while you're texting like you do
and you hit a gipsy witch with your car
and she puts the course on you

.............................
.............................

vineri, 26 august 2011

Imi doresc foarte mult ca acest proiect international sa se dezvolte si la Baia Mare si il promovez pe tot locul prin diverse mijloace(free :)) ). Incet, incet comunitatea baimareana creste si asta ma bucura.

M-am uitat de vreo 10 ori la un filmulet recent adaugat pe CouchSurfing care sper sa va lase aceeasi senzatie ca traim intr-o lume minuscula si acum avem ocazia sa fim peste tot si sa ne intalnim cu toata lumea.

Deschide-ti ochii! Deschide-ti casa! Deschide Lumea! - indemnul CouchSurfing



Open your mind! Open your home! Open the world!

vineri, 19 august 2011


:)) mi-am petrecut ceva vreme prin București și după perioada petrecută în cămin în care distracția era la ordinea zilei, a venit vremea restanțelor și m-am hotărât să nu amân pe anul doi sau pe mai departe, așa că m-am mutat la o mătușă unde am reușit să fiu foarte foarte disciplinat și am învățat atât pentru examene cât și alte multe lucruri ce mă pasionau.

Drept răsplată pentru nepoțelul cel cuminte, mătușa a făcut într-o zi o ”treabă” interesantă: niște macaroane cu brânză dulce, atât fierte cât și coapte... foarte foarte bune.

Am mai cerut să-mi facă încă odată acel deser iar apoi am rugat-o să mă învețe să-l fac și eu.
Vă spun rețeta, că-i simplă. Se fierb macaroanele. Separat, branza telemea și brânză de vacă se amestecă, se pun ouă și zahăr, chiar și cacao sau scroțișoară dacă e pe placul celor ce mănâncă.
Pasta de brânză dulce se amestecă intr-o tavă cu macaroanele și se pun la copt.

Foarte foarte încântat de ceea ce-am învățat mi-am propus s-o fac și eu prietenilor... ca o proba de ”talent” dacă-i pot spune așa și uite ce-a ieșit.

Prima dată am facut-o în Cluj Napoca. La un chef de neuitat, la 20 de ani, acasă la Scoobytza, am primit multe cadouri și vroiam să răsplătesc prietenii cu un desert made by me! :))

Desigur că dupa ”cărărușă” și dupa tequila și dry gin și alte bunătăți servite cu intenția de-a ne încălzi puțin pentru ce urma a fi in club(Afer 8th - prima dată pentru mine acolo) am fost cu toții Knock Out, am uitat-o în cuptor... și săraca budincă de macaroane s-a cam ars...

Drept pedeapsă, am degustat câte un pic fiecare și am dat fuga la petrecerea ce-a durat până dimineața.



Au trecut 2 ani și acum, în Saint Petersburg, pe grupul de CouchSurfing am văzut invitație la o seara cu mâncare internațională unde nu m-am putut abține sa nu-i servesc pe ruși cu o porție din specialitatea casei.

Ne-am întâlnit la un couchsurfer acasa, cu bere, vin, diverse mâncăruri și desigur, ingredientele pentru ce urma să gătim.

Totul a fost foarte foarte bine, doar că nu înțelegeam de ce prăjitura pe care o făcusem, care devenise vedeta serii având în vedere că nu se mai termina odată, nu se prindea și n-avea forma așa cum știam eu că trebuie s-o ia.

Am mâncat cu toții așa cum a fost... și ne-am distrat de numa numa, iar după o zi am găsit problema: uitasem să pun ouăle în pasta de brânză și asta a stricat practic toată rețeta. :))


Nu mă dau bătut și am făcut-o și a 3-a oară, acum în Elveția.
Toată lumea era agitată și presată de timp cu preparatul său, dar eu cu budinca mea și experiența acumulată n-aveam cum să dau greș.

Așa că am mers în bucătărie, și am făcut o pastă de brânză de care erau mai mult decât încântat. Gust, miros și consistentă deosebită.
Dar, pasul greșit a venit imediat.
Am luat macaroanele din pungă, le-am amestecat bine bine în tava în care urmau a fi coapte și foarte foarte bucuros le-am băgat la cuptor.

Știți ce gust au macaroanele crude, prăjite? :))
Primul care le-a încercat a fost un coleg din Siria și reacția a fost pe măsură.

Când am mers să văd ”ce-am făcut”... toată bucătăria se uita la mine și aștepta reacția... faptul c-am uitat să fierb macaroanele l-am înțeles din primul minut după ce mi-au spus.
Soluția a venit din partea bucătarului șef și totuși, ca de fiecare dată, și din desertul românesc lumea a gustat și fiindcă gustul adevărat nu-l știe/știa nimeni, feedback-ul a fost pozitiv :))

Nu știu unde va fi următoarea tentativă dar știu cu siguranță vă va fi supppppppper !

luni, 15 august 2011

duminică, 7 august 2011

Vreau sa va prezint care a fost introducerea pe are si-a facut-o un personal al carui discurs il invidiez.

Mai jos voi pune link-ul spre podcast-ul prezentarii(engleza) iar cei ce il vor asculta isi vor seama, vor simti si emotia cu care a povestit aceste cuvinte.

"
Vorbeam cu Filip in timpul micului dejun, un tanar din Uganda, despre izvoarele sperantei.
Vorbeam cu un prieten din Japonia in timp ce ne plimbam prin padure(cea din spatele Caux Palace): Unde este Japonia in momentul de fata?
Iar acum am intrat in postul Ramadanului.

Cand eram de 7 ani in Zimbabwe, stat numit Redija in acea vreme, obisnuiam sa merg prin halile factorii si am vazut 1000 oameni facand haine.

Negri din Zimbabwe, din taramul soarelui. Nimeni nu mi-a zambit vreo-data.

Tatal meu a plecat din Lituania cand avea 17 ani iar inaine sa plece si-a privit casa cum a ars in intregime.
Mama mea a plecat din Germania nazista, fugind de Hitler.

Si-au ajuns impreuna in aceasta tara, Zimbabwe, unde m-am nascut.

Mi-au dat numele Ronnie, nume ce n-avea nicio semnificatie pentru mine. Si uite-ma aici, mic copil intr-o tara de negrii, eu cu pielea alba, iar din ziua in care am inceput sa ma duc la scoala parintii mei mi-au spus: Ronnie, tu esti un evreu!
Nu te incurca cu crestinii de-acolo, nu te amesteca cu negrii de-acolo, dar aminteste-ti sa fii sociabil.

Imi amintesc ca mergeam la scoala, si inca am aceasta amintire vie,la varsta de 8 ani stand in afara curtii scolii, in fata portilor... pentru ca scoala se numea Printul Edward.
Printul Edward? Unde ma aflu!? E africa aici!? Cine sunt eu?

Imi amintesc si ca stateam in fata portilor sinagogii si spunand: Asta-i africa? Ce fac eu aici?

Dupa cum se poate observa pana acum... aveam cam doar doua optiuni:
Una era sa inebunesc, si oarecum imi tragea cu ochiul...
Iar cealalta era sa scap, sa evadez. Si am scapat.
Am jucat tenis, hokey, fotbal, am facut inot, am fost la atletism, precum toate traditiile albilor... si pur si simplu am dispretuit pe toti oamenii cu care am jucat. Iubeam sportul dar nu puteam suporta oamenii.
"

Si tinand cont de faptul ca subiectul de discutii este unul ce face referire la afaceri si economie, va las sa descoperiti singuri despre ce e vorba:
Trust and integrity in the global economy - discurs audio

Un detaliu de culise pe care vreau sa-l spun despre modul in care se organizeaza o conferinta de o asemenea amploare. Fiind in internship alaturi de alti 25 participanti, ni se cere sprijinul in diferite actiuni ce au loc din cand in cand pe aici, asta pe langa programul nostru zilnic... sau... programul care nu tine cont de una sau alta din conferinte.

Ni s-au prezentat oamenii care vor veni sa vorbeasca in conferinta si cate putin din backgroundul lor. Discutiile s-au diversificat iar la un momentdat am auzit urmatoarea fraza:
Rolul nostru este sa-i primim cu bratele deschise dar la fel de important este rolul nostru de-ai provoca si-a le pune cele mai incomode intrebari - doar asa vom putea trage impreuna concluzii si vom gasi solutii sustenabile.

Din pacate, inca in Romania, chiar si in jurul meu, pupaturile in fund sunt la ordinea zilei si intrebarile incomode, provocarile apar din dorinta de-a pune cealalta persoana intr-o postura negativa, nu pentru eficientizare, nu pentru exigenta si calitatea rezultatului.
Bunica era pe patul de moarte, isi cheama nepotul la capataiul ei si spune:

- Nepoate, vreau ca tu sa mostenesti averea mea. Vila, ferma, herghelia de cai, tractorul si toate animalele de casa plus cele 22 de milioane toate vor fi ale tale

- Wowww! exclama nepotul. Multumesc bunico, nu stiam ca ai asa o avere. Unde este ferma de care vorbesti? Bunica raspunde, dandu-si ultima suflare:

- Pe Facebook.... :)))))

sâmbătă, 6 august 2011

Folosesc si eu ca toti neghiobii un titlu de pare senzational, chiar daca mesajul pe care-l concep e complet diferit.

Urasc prefacatoria si asta era primul titlu pe care doream sa-l pun. Apoi m-am sucit.
Cautand pe net am dat peste un video din Parlamentul European si domnu de-l veti vedea imediat vorbea foarte inflacarat si vehement la adresa domnului Viktor Orban...

Nu eram sigur de-i vorba de premierul Ungariei sau de ceva ministru din Romania asa ca am incercat sa inteleg printre randuri ce spunea nenea in frantzuza.

Zicea vorbe grele... si nu la adresa vre-unui politician roman ci maghiar.
Ce se intampla e de neimaginat si scarba e cuvantul potrivit pentru starea ce mi-o provoaca astfel de oameni.

Dar problema e ca aceasi situatie e si la noi, sunt 100% convins ca europarlamentarii romani merg acolo si vorbesc una si vin aici si vorbesc alta, totul de interesul de moment.

Asa a facut si nenea asta din Ungaria si uitati ce-a iesit. Vreau sa fie si ai nostri taxati la fel cand merg la Bruxelles sa dea limbi si vin acasa si improasca cu rahat.



Am pus transcriptul in limba Romana pentru optimizare si pentru cei care nu fac fata debitului verbal al lui nenea asta.

Daniel Cohn-Bendit catre Viktor Orban:
Ati spus chiar aici ca Europa e puternica, ca Europa poate trece la actiune, ca Europa trebuie sa treaca la actiune, ca Europa trebuie sa treaca la actiune precum o forta care trebuie sa se impuna in aceste situatii dificile din punct de vedere politic si economic.
Toata lumea a aplaudat. Apoi citesc asta: "in 1848 noi n-am tolerat dictatul de la Viena, in 1956 si in 1990 n-am tolerat dictatul de la Moscova, iar noi nu ne vom supune nici astazi dictatului de la Bruxelles."
Cine-a spus asta? Vaclav Klaus? Nu, ci Viktor Orbabn - in martie al acestui an, in fata cetatenilor sai.
Atunci, noi intrebam, d-nul Barroso intreaba, de ce Europa este perceputa atat de prost in tarile sale?
Pentru ca acolo sunt politicieni femei si barbati care vorbesc intr-un anume mod aici in Bruxelles sau Strasbourg, si intr-un cu totul alt fel in tarile lor.
Si aceast lucru afecteaza Europa si acest lucru degradeaza Europa, iar dumneavoastra sunteti unul dintre acesti politicieni care degradeaza imaginea Europei, domnule Viktor Orban.
Pentru ca lucrurile sunt simple, lucrurile sunt foarte simple, vedeti dumneavoastra... ati facut, sau mai bine spus, functionarii dumneavoastra, au facut o treaba excelenta, si asta face foarte interesanta situatia, pentru ca ne confruntam aici cu un cinism nationalist incredibil si total schizofrenic.
Asta inseamna ca in Ungaria noi anulam toata munca facuta in Strasbourg sau Bruxelles. Iar dumneavoastra veti spune ca nu este important.

Ca sa continui:
"Cerem tuturor protestantarilor care nu doresc sa distruga telurile tarii care servesc intereselor Ungariei ca o consecinta pentru care noi vom lua intotdeauna masuri de siguranta - in limitele legale - ca un astfel de protest sa protejeze strainii." Cine-a spus asta? Viktor Orban.

Cine-a spus: "Noi suntem unguri! Noi avem propriul nostru mod de-a trata lucrurile. Putem fi incomozi daca este necesar iar aceasta este abordarea pe care o consider corecta." ?
Janos Kadar, 1985.

Asta-i problema dumneavoastra domnule Viktor Orban. Pe de-oparte va luptati pentru libertate in 1989, dar acum ati ajuns sa - iar asta e bzar si extraordinar - fiti cineva care nu se crede nici pe el insusi.

Pentur ca dumneavoastra sunteti impotriva dictaturii de la Bruxelles, nu demult cand ati fost presedintele dictaturii de la Bruxelles, nu aveati increde in dumneavoastra.
Trebuie sa va pierdeti increderea de sine mult mai mult, domnule Orban!

Acum, dumneavoastra nu intelegeti de ce Europa de astazi, si voi cita ce se intampla in presa din tara dumneavoastra... doi jurnalisti din stanga liberala au vrut ca ziarele lor sa fuzioneze.
Europa si Mr. Barosso au aprobat fuziunea dar Institutul independent de Media din tara dumneavoastra a refuzat acest lucru pentru ca aceste jurnale sunt ale opozitiei.

Dumneavoastra aveti un radio, care este liber, iar numele lui este Klubradio. Dintr-o intamplare, i-ati tretras licenta de emisie si tot din intamplare este un radio catolic cel care-a primit frecventa de emisie al radioului.

Normal, imi veti spune, ca asta-i sansa istoriei. Dar noi nu ne putem da seama de ce este intotdeaua sunt doar oameni dintr-o parte si nu alta. Asta este problema!

Apoi, nu demult ati spus si va citez... va puteti scutura capul, tot ce spun este adevarat, si stiu ca nu va pasa despre asta, pentru ca veti avea un mare discurs nationalist iar apoi toti ungurii vor spune : "macar le-am aratat-o celor din Bruxelles".
In al 2-lea rand dumneavoastra ati luptat pentru libertate, dar n-am auzit asta si cand tari precum Egiptul sau Tunisia au luptat pentru liberate... ati luat-o foarte usor... dar cand vine vorba de China, iar ei sunt foarte impotriviti liberatii, n-am auzit asta, iar ai luat-o foarte usor.

Iar referitor la ce se intampla azi in Europa, referitor la problema cu granitele si ce face Danemarca, este important ca presedintele EU si presedintele comisiilor sa spuna ca trebuie incetat imediat.

Acordul Schengen, este legea Europei si niciuna dintre tari, fie ea si Ungaria sau Danemarca, n-are dreptul sa schimbe asta unilateral.
Iar daca trebuie sa schimbam legea Europei, domnule Barroso, acest lucru trebuie facut aici, cu acordul parlamentului, si mai vedem noi daca aveti majoritatea necesara pentru a schimba Schengen.

Dar domnule Orban, administratia dumneavoastra a facut o treaba buna, dar dumneavoastra!, dumneavoastra v-ati luptat impotriva dictatorului iar numele dictatorului este Viktor Orban. Va multumesc.

vineri, 5 august 2011


Nu e ceva foarte nou dar e foarte interesant cand membrii unui grup isi iau angajamentul de-a fi unii altora ingerasi pazitori.
Desigur, ca nu-ti convine intotdeauna persoana careia trebuie sa-i indulcesti viata dar asta face angajamentul si mai provocator.

Azi m-am trezit in biroul meu de la IT cu o felicitare... hand made, cum altfel?
Era de la ingerul meu :))

Nu e vre-un mesaj personal ci o poveste, asa ca o voi pune si pe blog. O stiam de dinainte... dar o uit si de fiecare data cand o reascult mi se pare fascinanta.

"
Era odata, mai demult un batranel tare intelept care obisnuia sa mearga la ocean sa scrie...
Intr-o zi cum umbla de-a lungul falezei, a vazut pe plaja un om care parca dansa. Cum s-a tot apropiat, batranul si-a dat seama ca e un tanar, iar acest tanar nu dansa, ci mergea de-a lungul plajei ridicand stelele de mare si foarte grijuliu le punea in apa.
-Buna dimineata! ce faci aici? intreaba batranelul.

Tanarul a facut o pauza, s-a uitat la intelept, raspunzandu-i. - arunc aceste stele de mare inapoi in ocean. Soarele trebe sa rasara iar apa s-a retras, ele ramanand pe nisip sigur vor muri, asa ca le pun in apa."

- Dar tinere, nu realizezi ca sunt kilometri intregi de plaja si mii de stele de mare de-a lungul ei? Sub nicio forma, efortul tau nu conteaza."

Tanarul om a ascultat politicos apoi s-a aplecat si-a luat o stea si-a aruncat-o-n valurile marii, spunand: pentru asta, conteaza!

si pentru asta! si pentru asta!

P.s. : poza e facuta in vremurile bune :)) nu demult, foarte demult... dar se vede diferenta :))

sâmbătă, 30 iulie 2011

Am tradus un articol pentru ca e foarte interesant si sper sa fie citit de cat mai multi prieteni de-acasa in ideea ca nu ai cum sa nu te confrunti in viata asta cu astfel de situatii.

Oricine a incercat o negociere are in fata o dilema. Care sunt termenii minimi pe care-i poti accepta intr-o negociere? Dar care sunt conditiile maxime?
Daca te indrepti spre minim, n-ar aduce dupa sine alte persoane sa negocieze chiar si pentru mai putin ?
Aceasta dilema este intalnita in toate cazurile si necesita tehnici si abilitati de negociere.

Exista mai multe variante ale povestii originale dar esenta este urmatoarea:
In districtul Attorney au fost capturati 2 suspecti(care au colaborat) intr-o infractiune foarte grava. S-a sperat sa-i condamne pe amandoi suspecti dar n-au existat dovezile necesare si suficiente.
In incercarea de-a condamna macar pe unul dintre ei, s-a decis separarea lor si negocierea cu ei separat.

Primul cu care s-a discutat a fost suspecul A - daca ambii suspecti ar fi marturisit infractiunea, ar fi primit cate 10 ani de inchisoare.
Daca suspectul A marturiseste infractiunea iar suspectul B o neaga, A ar fi liber iar B ar primi 20 de ani de inchisoare. Dar daca A ar nega si B ar marturisi infractiunea atunci B ar fi liber si A ar primi 20 de ani de inchisoare.
Daca amandoi ar decide sa nege, ar primi doar cate 3 ani de inchisoare fiecare.

Mai apoi discutia a avut loc cu suspectul B si i-a fost oferita aceasi propunere.

Ca sa fac un rezumat, targul era in felul urmator:
- ambii suspecti marturisesc - 10 ani de inchisoare fiecare
- suspectul A marturiseste, suspectul B neaga - A e liber, B ia 20 ani de inchisoare
- suspectul B marturiseste, suspectul A neaga - B e liber, A ia 20 ani de inchisoare
- ambii suspecti neaga - 3 ani de inchisoare fiecare

Presupunand ca suspectilor li s-ar fi permis sa discute intre ei, mai mult ca sigur ar fi ales sa nege crima si sa primeasca fiecare cate 3 ani de inchisoare.
Chiar si asa nu exista garantia ca unul dintre ei nu-l va trada pe celalat, caz in care ar scapa liber iar celalat ar infunda 20 de ani de inchisoare.
Ambii suspecti se confrunta cu aceeasi dilema.

In negociere, negociatorul se intalneste cu dileme similare chiar daca li se permite sa vorbeasca unul celuilalt. Asta este ceea ce numim pe mai departe dilema negociatorului:

Dilema Negociatorului
Multe trainguri pe negociere se organizeaza utilizand variatii ale jocului de-a negocierea pentru a intari teoria dilemei negociatorului.

In acest joc al negocierii, ambilor negociatori li s-a oferit cate un card rosu si cate unul albastru.
Ei trebuie sa joace 10 runde iar obiectivul jocului e de-a maximiza scorurile.
Scorurile se calculeaza in felul urmator:
- ambii negociatori joaca albastru => primesc cate +5 puncte fiecare
- negociatorul A joaca rosu dar Negociatorul B joaca albastru: Negociatorul A primeste +10 puncte iar Negociatorul B primeste -10 puncte.
-negociatorul A joaca albastru dar Negociatorul B joaca rosu: Negociatorul A primeste -10 puncte iar Negociatorul B primeste +10 puncte.
- Ambii negociatori joaca rosu: amandoi primesc cate -5 puncte fiecare.

Le este permis sa discute despre tactica adoptata, pentru o perioada limitata de timp, dupa a 4-a si dupa a8-a repriza.
Pentru a face si mai interesanta negocierea, scorurile(si cu plus si cu minus) se dubleaza in rundele 9 si 10.

O simpla matematica ne demonstreaza ca un negociator bun ar castiga mai mult daca ar juca rosu din prima pana-n ultima runda, cu conditia ca celalat sa joace cartonasul albastru si sa fie batut la fiecare runda.
In aceste conditii, negociatorul A ar avea 8X 10 + 20X2, ceea ce inseamna 120 puncte, in timp ce negociatorul B ar avea 8X -10 + -20X2 ceea ce ar insemna -120 puncte la sfarsitul jocului.
Rezultat pe care-l putem cataloga ca "Castig-Pierdere"

In orice caz, daca ambii ar fi jucat cartonasul rosu… in toate cele 10 runde… ar fi obtinut fiecare cate -60 de puncte. Acest rezultat poate fi considerat "pierdere-pierdere" - si se intampla destul de des sa vedem incapatanati care nu vor s-o lase din a lor crezand ca inventeaza miezu din dodoasca.

Din moment ce niciunul din negociatori nu si-ar dori sa fie un pierzator si sa joace tot jocul pe albastru, logica ne-ar spune ca cea mai buna cale pentru amandoi de-asi maximiza scorul ar fi ca amandoi sa joace pe cartea albastra. Astfel fiecare ar acumula un punctaj de 60 puncte pana la sfarsitul jocului. Asta ar fi situatia "castig- castig"

Rezultate accumulate din workshopuri indica un comportament foarte interesant despre negociatori. In cele mai multe dintre cazuri acestia joaca cartea rosie in prima runda. Abia din a 2-a runda unii incep sa schimbe pe cartea albastra. In mod normal fiecare negociator joaca cel putin odata cartea albastra in timpul jocului.Unul care a jucat cartea albastra si-a fost batut de cel cu cartea rosie de mai multe ori, va incepe sa joace si el rosu, nemaicontand rezultatul de la finalul jocului.

Discutiile dupa primele 4 runde de obicei ii ajuta pe negociatori sa stabileasca bazele cooperarii. Forma de cooperare agreata de obicei ii pune pe cei cu un avantaj sa joace in asa fel incat in urmatoarele runde, al 2-lea negociator sa acumuleze decalajul urmand ca mai apoi amandoi sa joace pe albastru pentru a-si maximiza profitul pe sfarsitul jocului.

Acest joc(desi joc e gresit spus) pe ajuta sa intelegem mentalitatea negociatorului in timpul procesului si se rezuma la urmatoarele :
daca ei isi protejeaza vulnerabilitatea in fata unui negociator cu aptitudini agresive, isi vor asigura o pierdere mai mica decat daca ar fi crezut in bunele intentii ale acestuia.

Inca mai este foarte multe de invatat despre aptitudinile de negociere.

Am trecut si eu prin diferite variante ale acestui joc, organizat de mai multe organizatii si companii si mai am mult de invatat desi imi conturez un comportament si niste mentalitati pe care le observ cu predominanta.

P.S. Chiar azi am facut una din variantele acestui exercitiu si cand imi definesc propria opinie o pun pe blog. Pana atunci, am adaugat imaginea cu concluziile : Be nice - Be provocable - Be forgiving - Be clear
Ma indeletnicesc cu d-ale IT-ului intr-un program de internship ca sa-i zic asa al Initiatives of changes in Caux - Elvetia.

Habar n-aveam ce va fi pe aici sau cu ce ma voi ocupa dar avand in vedere sarbatoarea mare sarbatoare ca am absolvit si facultatea din Bucuresti in info economica ma gandeam ca ma pricep si n-ar trebui sa fie o mare scofala.

Practic aici exista o retea de mare viteza cu vreo 15 computere publice pentru cei care stau aici la conferinte, vreo 40 computere pentru administrarea conferintelor, inregistrarea discursurilor si a traducerilor in diferite limbi. Imprimante, si alte porcarii care sunt iar publice, plus o retea wireless care acopera 300 camere.

So... pentru a accesa reteaua, toate computerele trebuie sa treaca pe aici pentru a fi scanate, iar apoi mac cu mac introdus in sistem, etc... desigur.. oamenii vin cu tot felul de computere si de programe care nu functioneaza... deci trebuie sa le rezolvam toate nebuniile.
Am avut si un computer care a stat aici 4 zile... persoana care l-a adus in ziua in care a sosit, si l-a luat ca a trebuit sa plece :)) Desigur, formatat, instalat, frumos ambalat dar... nu asta era scopul.

Cel mai complicat este ca trebuie sa lucram cu toate tipurile de computere si cu toate tipurile de configuratii si setari.
Cele setate in limba Koreana, Chineza, Chirilice, Araba sau chiar si cele in Franceza sau flamanda ne omoara...

Un exemplu de computeras dragalas, care sta la noi pana ne dam noi seama ce pe unde e :))

vineri, 29 iulie 2011


Am ramas dator cu povestea locului in care ma aflu acuma - CAUX Place - Elvetia - http://www.Caux.ch
Am facut rost de o prezentare foarte interesanta, una in care acest hotel de lux este comparat cu o Doamna in varsta.

Aceasta batrana doamna de pe munte are multe povesti de spus.
Este trecuta de demult de 100 de ani. Este un loc de care te indragostesti, in special de legendele sale.

Despre acest loc, sau despre aceasta doamna putem spune c-a trait mai multe vieti:
A fost fiica unui om indraznet cu vise marete: un arhitect al locului pe nume Eugene Jost si al proprietarului de hoteluri si agentii turistice Ami Chessex.
Acesti doi oameni erau supranumiti Texanii Montreuxului.

Nascut in lux, intr-o alta lume decat cea in care traim azi, shi-a deschis portile sub denumirea de Caux Palace Hotel in 1902.
Pe acea vreme, veneau aproximativ 200 oaspeti si tot cam 200 de servitori. Printi, lorzi si alte personalitati ale timpului.

Nume mari precum Kellogg, Rockefeller sau Gillette, scriitori precum Kipling, Edgar Wallace, Daphne Du Maurier, Scott Fitzgerald... Maharadjahu din Baroda si familia lui s-au numarat printre musafiri la fel ca numerosi membrii ai familiei imperiale rusesti.
Au fost si artisti. Muzicieni precum Rubinstein sau Stravinsky...

Sticlul arhitectural se numeste eclectic - cate un pic din toate. In teatru si in alte zone pot fi intalniti coloane grecesti. Iar in sala principala a fost conceput un design fals medieval. A fost ideea unui designer elvetian despre ceea ce el credea ca un lord englez s-ar astepta sa gaseasca in Elvetia.

In casa se pot inca intalni mese, scaune si mobila originale. Se glumeste ca organizatia Initiatives of Changes n-a avut niciodata suficienti bani pentru a face prea multe ravagii acestui "monument"


Dar aceasta batrana doamna a fost omorata de razboaie. Razboiaele sunt foarte rele pentru resorturile turistice. Asa ca intr-o a 2-a viata, odata cu al 2-lea razboi mondial, refugiatii si-au gasit un acoperis in aceasta casa. Exista chiar si o plancarta comemorativa in gara din spatele casei pe care se montioneaza multumirile ofiterilor si oamenilor din Imperiul Britanic ce-au scapat ca prizonieri de razboi in 43-44. Pe o alta placa in curte se gaseste insemnat ca 1600 evrei au fost cazati in Caux Palace in 1944 dar elvetienilor le aminteste mai degraba de acei zeci de mii de evrei care au fost intorsi de la granita Elvetiei... inapoi in Germania unde si-au gasit sfarsitul.

Inca un exemplu incredibil in care unii isi asuma istoria si actioneaza pentru ca greselile trecutului sa nu fie repetate si de generatia actuala.

Insa visul maret a continuat in ciuda acestui razboi teribil ce-a costat peste 72 milioane morti. Un al vizionar, Philippe Mottu a avut un vis in 1942: "Daca Elvetia este scutita de razboi, misiunea noastra este s-o facem accesibila pentru Moral Re-Armament(numele organizatiei Initiatives of Change acum zeci de ani) astfel incat europenii cuprinsi de ura si suferinte si resentimente sa poata sa se adune impreuna. Caux este acel loc."
Gandul acesta era atat de maret in acea vreme incat omului i-a fost teama si sa-l spuna nevestei. L-a tinut pentru el si a actionat conform constiintei.

El si prietenii lui au strans toti banii pentru aceasta aventura din surse private si prin reale sacrificii. Iar aceste sacrificii continua sa fie principala sursa de finantare a organizatiei in zilele noastre.
De asemenea, Initiatives of Change au un parteneriat cu Scoala Elvetiana de Hotelieri care inchiriaza toata cladirea pe perioada cat nu au loc conferinte aici.

Domnul Mottu a murit anul trecut dar a ramas in inima multor membrii ai organizatiei si ai celor care vin in Caux in fiecare an.

Unele dintre reconsilierile de dupa razboi si-au avut inceputurile aici. Am gasit poze cu Ministrul de externe al Frantei Schuman, unul din arhitectii noii europe. De asemenea omologul sau german Konrad Adenauer are o poza aici, in sala principala.
De asemenea au fost in aceasta casa zeci de mii de alti oameni, femei si barbati... mai exact, ceea ce noi azi numim societatea civila.
Montreux - vedere din Caux
In aceasta casa, printre oameni extraordinari si povesti uimitoare se numara si cateva personalitati exceptionale chiar prin faptul ca au fost printre cei care au participat la conferintele din 1947-1948. Este uimitor sa vezi aceste persoane, sa discuti cu ele si, desi greu de crezut, sa te incarci cu energie si pofta de viata.

Detalii si aplicatii pt conferinte, internshipuri si activitati http://www.caux.ch

joi, 28 iulie 2011

Pe zi ce trece mai mult realizez impactul atitudinii in viata. Atitudinea, pentru mine, este mult mai importanta decat faptele. E mult mai importanta decat trecutul, decat educatia, decat banii, decat circumstantele, decat esecurile, decat succesele, decat orice alti oameni spun sau fac.
Atitudinea este mult mai importanta decat aparenta, harul sau aptitudinile. Atitudinea face sau destrama o companie... o biserica... o casa.

Remarcabil este faptul ca avem de facut in fiecare zi o alegere cu privire la atitudinea pe care o vom imbratisa in acea zi. Nu putem schimba trecutul... nu putem schimba faptul ca oamenii se cor comporta in continuare in diferite feluri.
Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care-l putem face este sa jucam cartea pe care o avem la indemana iar aceasta este atitudinea.

Sunt convins ca viata este 10% ceea ce mi se intampla mie si 90% reprezinta modul in care reactionez.
Si la fel este si cu tine... noi detinem controlul asupra atitudinii noastre.


P.S. : pentru original cautati Attitude by Charles Swindoll
P.S. : sunt total de acord cu acest mesaj. atitudinea este cel mai important lucru
P.S. : cunosc si alte teorii, din alte sfere de influenta ca sa le spun asa care au cu totul o alta filosofie. De aceea, chiar daca nu depinde de context, trebuie sa-l cunosti pentru a aborda o atitudine care sa te avantajeze.

luni, 25 iulie 2011


Sunt in Elvetia de vreo saptamana si cateva zile si imi petrec timpul lucrand vreo 3 ore pe zi pentru departamentul IT al unui centru de conferinte (CAUX http://www.caux.ch) in care sunt cazati si participa la diverse activitati sute de oameni de peste 70 diferite nationalitati din toate colturile lumii.
Fiecare are povestea sa fabuloasa iar locul asta il voi prezenta mult mai detaliat in articolele viitoare.

Analizez diverse experiente si actiuni ce-au fost sustinute pe un continent sau altul, intr-o tara sau alta.

Desi unii fac o comparatie intre Sorry Day in Australia cu ceea ce-ar trebui sa faca europenii pentru comunitatile de tigani, eu vreau sa compar ce-a facut guvernul Australiei cu ce-au facut alesii nostri, cu nu foarte mult timp in urma referitor la comunisti.

So... s-o luam cu date istorice:
Marea Britanie obisnuia sa-si trimita detinutii in Statele Unite ale Americii.
In anul 1776, renumita zi de 4 iulie, SUA se declara independenta fata de Regatul Unit al Marii Britanii.
Unde sa isi duca saracii englezi puscariasii ?
In 1788, primul alb a pus piciorul in Australia. Normal, era un comandant din fortele navale ale Marii Britanii.
Asa, Australia a devenit noua inchisoare a britanicilor.

Dar ce sa vezi? Australia era locuita. Nu de ieri, nu de azi... de 60 000 ani!
Era locuita de niste negri, rasa considerata inferioara.
Albii aveau arme si capacitatea de-ai alunga pe aborigeni(locuitorii locului) din cele mai bune zone, permitandu-le sa se aseze ei.

Prima debarcare, a unui convoi de cca 12 nave, a fost in zona Sydney.

Incepand cu acele vremuri indepartate, Australia a fost condusa de albi si actiuni si masuri extreme au fost luate impotriva bastinasilor, aborigenilor.
Masacre au avut in toate partile Australiei.

Una din masurile care era considerata salvatoare, a fost de-a lua toti copiii aborigenilor si dusi in familii de albi, astfel integrand fostii locuitori in modul de viata a celor ce s-au asezat pe aceste taramuri recent.

Solutia n-a rezolvat problema. Nici n-avea cum. Povesti uimitoare s-au nascut. Drame de neconceput care povestite chiar de cei ce acum zeci de ani, copii fiind au trait.

Pe scurt, Australia a fost invadata de o noua populatie care a preluat conducerea tarii si legile, politicile si actiunile intreprinse au fost directionate spre exterminarea acestor aborigeni.

Pe scurt, Romania a fost invadata de o mana de oameni care au preluat conducerea tarii iar legile, politica si actiunile intreprinse acum sunt privite ca fiind improtriva firii umane si a drepturilor omului, etc. Ma refer la comunisti.

Lucrurile au evoluat, si multe parlamente au preluat puterea si in Australia si in Romania, persistand in acesta greseala.

A venit o vreme, cand oamenii si-au dorit ca lucrurile sa ia o intorsatura.
In Romania a fost o revolutie...
in Australia a fost ceea ce s-a numit Sorry DAY! (o sarbatoare sabotata de guvern si la care atat prim ministrul cat si altii s-au opus categoric.)

Apoi a urmat schimbarea
A venit un parlament democratic, guvern, presedinte etc... in Romania.
La fel, un nou parlament, guvern si premier au fost alesi in Australia.

Aici incepe nebunia. Australienii au inteles ca nu a fost bine ce s-a intamplat si au simtit nevoia unei actiuni care sa vindece putin ranile create de perioada ce tocmai s-a incheiat.

In Romania, noii alesi, tot dintre fostii comunisti, au inteles ca oamenilor le e scarba de comunisti si de tot ce s-a intamplat si cu siguranta nu mai vor sa se repete.

Australienii si-au cerut scuze! Intr-o maniera care te lasa fara cuvinte si mie personal mi-au dat lacrimile.

Romanii? Noi am condamnat comunistum! E ca si cum noi ne-am dezis de trecut! D-aia nu crede nimeni 3 cuvinte aruncate-n vand.

Mi se pare rusinoasa atitudinea dar din punctul meu de vedere arata clar de ce noi suntem unde suntem si altii merg mai departe.
Noi nu stim sa spunem Imi cer scuze! Noi nu stim sa ne asumam raspunderea...

Actiunea de Condamnarea a comunismului in Romania! nu a fost facuta cum trebuie... nu cred c-a empatizat cineva cu magaria aia din parlament.
Modul si structura in care trebuie actionat pentru vindecarea ranilor din istorie, este realizabil doar prin asumarea istoriei si-a trecutului.

Sper ca filmele si pozele sa va faca suficient de curiosi pentru a cauta mai departe informatii despre Sorry Day.
Eu am aflat toate aceste lucruri de la oameni care au facut posibila Sorry Day. De la oameni din parlamentul Australiei si de la alti participanti la conferinte care sunt mai mult decat dornici sa impartaseasca experienta lor cu altii.

Si aceasta poveste imi confirma inca odata teoria pe care o tot repet si-o repet de cate ori am ocazia:
In proiectele, organizatiile, conceptele pe care le importam, nu trebuie sa românizăm totul. Inafara de infrastuctura pe care n-o avem, alte adaptari si ajustari nu trebuie facute. Scopul, Misiunea, Obiectivele proectelor, programelor, organizatiilor internationale pe care vrem sa le implementam in Romania trebuie respectate si promovate in varianta originala 100%.

Am transcris cuvintele premierului din Australia care pe mine ma lasa fara cuvinte:
To the stolen generations I say following :
As Prime Minister of Australia, I am Sorry!
On behalf of the Government of Australia, I am Sorry!
On behalf of the Parliament of Australia, I am Sorry!
And I offer you this apology without qualification.



P.S. : primul eveniment Sorry Day a avut loc pe podul de langa opera din Sydney si au fost cca 200 000 participanti iar un privat a inchiriat un avion pentru a scrie pe cer Sorry.
Totul s-a organizat si s-a intamplat fara implicarea partlamentului sau a autoritatilor, mai mult decat atat, acestea au incercat sabotarea evenimentului.
In ciuda vehementei cu care a fost refuzata exprimarea scuzelor, organizatorii n-au condamnat si nu si-au indreptat eforturile impotriva premierului ci au continuat sa-l invite si sa-l provoace sa se implce in acest demers.
Pentru incapatanarea sa, in urmatorul an electoral, fostul premier n-a obtinut nici macar voturile pentru a intra in parlement ca parlamentar.
Mai multe concluzii trageti voi. Tema de casa :)

duminică, 24 iulie 2011


Si din punctul meu de vedere nu conteaza ca o spune Billy Graham sau oricine altcineva - a punctat foarte bine multe din aspectele pe ignorate de noi, zi de zi

vineri, 22 iulie 2011


Echipa de națională de coordonare Hai Moldova! (Let’s do it, Moldova) a venit la Baia Mare pentru a împărtăși experiența lor cu echipa din Maramureș, România.

Încă din februarie-martie când eram în Chișinău și am văzut mobilizarea din Republica Moldova m-am gandit la ziua în care aceștia vor veni într-un schimb de experiență în România.

Recent i-am invitat și cu ajutorul Clubului Rotaract TEAM Baia Mare și al Clubului Studenților Basarabeni Baia Mare am pregătit venirea echipei Hai Moldova! la Baia Mare

Mișcarea internațională pornită din Estonia abia în 2008 a căpătat o amploare de neimaginat. Zeci de țări fac mobilizări generale și se pregătesc pentru marele eveniment Let’s do it, World! din 2012.

Unul dintre principalele beneficii ale acestui proiect internațional îl reprezintă chiar schimbul de experiență și o mai bună colaborare și comunicare între popoare. Cu toții avem un țel comun și o percepție globală despre problemele cu care ne confruntăm noi, cu toții, pe această planetă.

Colegii noștrii din Chișinău au participat la toate activitățile echipei județene Lets do it, Romania! în Maramureș și totodată au avea ocazia să cunoască tradițiile și obiceiurile locale, membrii organizațiilor băimărene asigurându-se că musafirii vor vizita și cele mai importante obiective turistice ale Maramureșului.
În Republica Moldova, organizarea pentru cel mai mare proiect de implicare socială s-a făcut central, de la Chișinău prin voluntariatul acestor tineri iar pe 16 aprilie 2011 au reușit performanța de a curăța Moldova de gunoaie intr-o singură zi, acțiune la care au participat cca 110 000 voluntari.

Este esențial să învățăm unii de la alții și să dezvoltăm relații de prietenie și colaborare. Prezența colegilor din Chișinău la Baia Mare va încuraja echipa locală și le va da forța necesară ca până pe 24 Septembrie totul să fie pregătit și gata de ”Sărbătoare”.


După cum se poate observa și în imagini, oaspeții ECO nu s-au sfiit să se urce pe biciclete și au participant împreună cu echipa locală la cartarea pe biciclete Let’s bike it! din Maramureș.


Baia Mare dincolo de obiectiv a fost un alt proiect la care au participat colegii noștrii și cu siguranță imaginile surprinse de ei povestesc foarte bine spiritul Maramureșului.

miercuri, 6 iulie 2011

marți, 28 iunie 2011

vineri, 24 iunie 2011

Nu inteleg toata nebunia cu Podul Basarab.

Am auzit mai multe versiuni si puncte de vedere referitor la istoria podului si de ce podul.

Cine are meritele pentru podul basarab? Da mi se falfaie... Nu inteleg de ce ar vrea unii sau altii sa se dea mari cu podul?

Eu am o intrebare... Era nevoie de pod acolo sau de o cale de trecere dintr-o parte in alta a orasului?

De ce se discuta despre POD cand nevoia era pentru o cale de acces? Ar fi atatea lucruri de discutat... de la rezolvarea nevoii, alegerea solutiei, costuri, etc...
Hai c-am finalizat si albumul de la final de clasa a 12-a :)

E foarte amuzant si emotionant(pentru mine) pentru ca citind pe-acolo una alta brusc toate amintirile iti apar foarte clar in memorie.

Va anunt de pe acum ca suntem doar 3 baieti si o gramada de fete... :)) e ce vedea, e ce barfi, e numa bine :))



:)Colegiul Economic Online

luni, 20 iunie 2011

Cautand prin casa am gasit albumele cu poze de final de clasa a 4-a, a 8-a sau mai recent, a 12-a. Am fost o gasca de nebuni... multi baieti si cateva fete... aveam tot ce ne trebuia pentru a fi cei mai rai si cei mai buni in acelasi timp.


Albumul meu nu-i foarte formal... iar faptul ca prieteniile cu majoritatea colegilor din acea perioada inca nu si-au pierdut din intensitate este si datorita faptului ca ne permiteam aproape orice unii cu altii.

Albumul meu ii mentioneaza pe fiecare dupa porecla lor... care uneori era reusita.. alte ori mai putin.

#Alcolicii_BM - mentionat des - este primul meu canal de mIRC, singurul pe care l-am inregistrat si al carui Boss am fost. Intr-un fel sau altul canalul ala de mIRC indeplinea functiile unui ONG =)) aveam tot felul de nebunii in cap si fiind multi si uniti faceam multe.

sADYcool este nick-ul meu de mIRC... nick-ul meu oficial.. pentru ca cel neoficial... si dublura mea totodata era Porcushorul. Dar povestea lui v-o spun cand finalizez albumul clasei a 12-a.

All the best!

sâmbătă, 14 mai 2011

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or, being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build 'em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on";

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man my son!


O poezie minunata scrisa de Rudyard Kipling pe care am intalnit-o intr-un weekend in Crimeea, in Koktebel mai exact iar impactul asupra mea a fost major.

Tu ce simti?

luni, 2 mai 2011

Cand spui cartofi imediat te gandesti la cartofi pai sau alte bunatati si ti se face pofta.

Dar oare cum o fi fost demult demult cand europenii au vazut prima data cartoful ?

Maroniu, vestejit, niciun gust sau chiar deloc placut as putea spune.

Totusi, el a fost adus in Germania pentru ca era mai mult decat necesar un nou produs alimentar care sa fie o buna alternativa pentru anii secetosi sau prea ploiosi sau prea frigurosi cand graul nu era suficient pentru a hrani atatea guri.

Asa ca regele din vremea aceea a adunat toti taranii, le-a dat cartofi si le-a poruncit sa-l cultive.

Ca tot omul, cand au muscat din cartofi l-au aruncat numai decat si au refuzat cu vehementa sa cultive o asa porcarie.

Fiind un ordin regal, cei care nu-l respectau erau persecutati si pedepsiti dar cu toate eforturile posibile, taranii refuzau sa cultive cartofii.

Atunci regele a gasit o noua solutie. A declarat cartoful "FRUCT REGAL" iar nimeni nu are voie sa-l cultive. Singurul loc permis era gradina regala iar aceasta era pazita zi si noapte.

Insa regele le-a poruncit paznicilor sa fie putin mai neglijenti in momentul in care observa ceva necurat in ograda.

Noapte dupa noapte, taranii furau cartofi din gradina regala pentru a-i cultiva acasa.

Asa mai departe pana la cartoful din zinele noastre.

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Intr-o universitate foarte buna din US, femeia de serviciu se confrunta cu o problema deosebita.

Fetele mergeau la baie si dupa ce se rujau sarutau oglinda lasand o urma.

S-au facut anunturi pentru a nu mai lasa urme pe oglinda, s-au propus pedepse, etc... dar niciun rezultat.

Intr-una din zile femeia de serviciu a gasit mai multe fete in baie si le-a vorbit cu blandete:

Fac asta in fiecare zi si o voi face in continuare pentru ca trebuie sa curat urmele pe care le lasati.... dar vreau sa va arat cat de greu imi este....

Si spunand astea baga mopul in buda si apoi da si freaca cu el oglinzile.

Aceasta a fost ultima zi in care urmele de ruj si buze au fost vazute pe oglinzi.

The end :))

vineri, 22 aprilie 2011

Stiam ca i se spune Vinerea Neagra dar evenimentul la care am participat astazi a avut un impact foarte profund asupra mea.

Inmormantarea lui Iisus.
Ritualul bisericii ortodoxe este unul foarte imbelsugat dar 2.5 ore + alte 2.5 ore cu doar 15 minute pauza e o provocare pentru oricine, de orice varsta.

Aveam informatiile in limba engleza despre ceea ce se petrece in biserica dar nu ma asteptam la nimic spectaculos.

Undeva dupa 3-4 ore a inceput un ritual care imi parea cunoscut, tot mai cunoscut, pana am realizat ca este vorba chiar de inmormantarea lui Iisus.

Alaiul de pelerini care urma soborul de preoti a inceput sa cante "Sviati Boje", unul din cantecele preferate de la Taize.

Imi doream sa cant, dar tristetea si lacrimile nu mi le puteam controla iar despre cantat... abia murmuram cate ceva daca reuseam sa-mi tin gura deschisa.

Inconjuram biserica si tot ceea ce reprezenta ea.Butovo Poligon and Church.
A 2-a Golgota, asa cum mai marii locului o numesc. Au si un motiv foarte bine intemeiat; Golgota Rusiei este locul unde peste 20 000 de oameni au fost executati in mai putin de 12 luni de zile.

Nu incalcasera nicio lege, n-aveau niciun plan diabolic, pur si simplu credeau in Dumnezeu si-n harul pe care Acesta i l-a dat.

...........................
Scriu aceste randuri din autobuz... Sunt in autobuz in drum spre casa... suntem vreo 100 de oameni iar majoritatea canta....
greu de imaginat sentimentul si starea de spirit pe care le am ?
...........................

Dar n-am terminat! Vinerea neagra continua cu amintiri din Baia Mare.
Acesta este Drumul Crucii... un alt eveniment shocant...


Totul se leaga...
:)) Nu putini sunt cei ce stiu despre talentul de-a prezenta Greierele si Furnica la examenul de capacitate din clasa a 8-a... dar... acum au mai aparut inca 2 variante :>


VERSIUNEA ELVEŢIANĂ

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.
Greierele tremurând de frig nu are nici hrană nici adăpost şi moare îngheţat
SFÂRŞIT



VERSIUNEA ROMANEASCA

Furnica munceşte din greu toată vara în arşiţă.
Îşi clădeşte casa şi pregăteşte provizii pentru iarnă.
Greierele crede că furnica e proastă, râde, dansează şi se joacă.
Odată iarna venită, furnica stă la căldură şi mănâncă bine.

Greierele tremurând de frig organizează o conferinţă de presă şi întreabă de ce furnica are dreptul să stea la căldură şi să mănânce bine în timp ce alţii, mai puţin norocoşi decât ea, suferă de frig şi foame.

Televiziunea realizează emisiuni în direct care arată greierele tremurând de frig şi difuzează extrase video cu furnica stând frumos la căldură într-o casă confortabilă, cu o masă plină de provizii.

Românii sunt şocaţi de faptul că, într-o ţară atât de bogată, bietul greiere e lăsat să sufere în timp ce alţii trăiesc în huzur.

Ziariştii fac interviuri în care întreabă de ce furnica s-a îmbogăţit pe spinarea greierului şi interpelează guvernul pentru a mări impozitele furnicii, astfel încât aceasta să plătească "cât se cuvine".

Se organizează manifestaţii în faţa casei furnicii.
Funcţionarii publici decid să facă grevă de solidaritate 59 de minute pe zi pe o perioadă nelimitată.

Un filosof la modă scrie o carte care demonstrează legăturile furnicii cu torţionarii de la Auschwitz .

Ca răspuns la sondaje, guvernul emite o lege privind egalitatea economică şi o lege (aplicată retroactiv asupra perioadei de vară) anti-discriminare.

Impozitele furnicii sunt mărite şi furnica primeşte o amendă pentru că nu l-a angajat pe greiere ca asistent.

Casa furnicii este confiscată de autorităţi pentru că furnica nu are destui bani ca să-şi plătească şi amenda şi impozitele.

Furnica pleacă din România şi se instalează în Elveţia unde contribuie la bogăţia economică.

Televiziunea face un reportaj despre greiere care de acum s-a îngrăşat.
Acesta este pe cale să termine proviziile furnicii, chiar dacă primăvara e încă departe. În casa furnicii se ţin în mod regulat întruniri ale artiştilor şi scriitorilor de stânga.

Cântăreţul Ickxsulescu compune cântecul "Furnică, opreşte-te!"

Fosta casă a furnicii, devenită locuinţă socială pentru greiere, se deteriorează pentru că acesta nu face nimic pentru a o întreţine.

Guvernului îi este reproşată lipsa mijloacelor.

Este înfiinţată o comisie de anchetă ce va costa 50 milioane de euro.
Greierele moare de supradoză cu etnobotanice.

Ziarele şi televiziunile comentează eşecul guvernului de a redresa cum trebuie problema inechităţii sociale.

Casa este invadată de o bandă de gândaci tuciurii, emigranţi.

Gândacii organizează cămatăria, prostitutia, taxele de protectie, traficul de droguri şi terorizează comunitatea.

Guvernul se felicită pentru diversitatea multiculturală a României.

vineri, 25 februarie 2011

Nu stiu de ce, dar e perioada in care ma uit foarte des la filme si tot felul de teorii mai mult sau mai putin S.F.

Poate acest gen de filme imi redau mie echilibrul ca sa nu am o inclinatie prea mare spre altele... sau pur si simplu e un punct de vedere oarecum apropiat de perspectiva din care vad eu lucrurile.

Toate au si parti bune si rele deci ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc.

Cele mai la moda sunt :
http://www.thevenusproject.com/

http://thezeitgeistmovement.com/

Si un film interesant pentru care Al Gore a primit si Oscar si Nobel - An Inconvenient Truth

In Romania nu sunt foarte populare si de aceea ma tot gandesc cum as putea atrage atentia asupra lor.

Un alt film din aceeasi categorie este cel din articolul precedent.

Si ca sa inchei acest ghiveci de idei folosesc un citat din Mircea Eliade.

Nu pot crede că neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mână, ca să piară ca un laş, astăzi, îmbătat de vorbe şi alcool, imbecilizat de mizerie şi paralizat de trădare.

miercuri, 23 februarie 2011

M-am gandit sa pun acest articol pe blog odata cu un documentar pe care l-am vazut recent : Esoteric Agenda.

Ideea porneste de la o un exemplu care mi se pare genial :
Chiar daca te afli intr-o incapere intunecata bezna, prin pur si simpla aprindere a unei mici lumanari, intrega camera poate fi luminata.

Chiar daca stim cu totii acest lucru, ma impresioneaza gandul ca invers nu se poate actionata. Indiferent ce cantitate de intuneric am lua si am elibera intr-o camera plina de lumina, aceasta nu devine intunecata.

Pornind de la aceasta idee imi place sa cred ca exista o singura cale de actiune in cazul in care avem respect pentru valori precum integritate, credinta, evolutie, relationare, s.a.m.d.


Aceasta este o poveste adevarată și merită să o citiți, fie și numai pentru a afla cine a făcut demonstrația de logică pe care o conține!

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezită.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”.

Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.
Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..

„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.
In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”

De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”

La asta, studentul a replicat:
„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”

luni, 21 februarie 2011

Superficialitatea este si cazul in care inafara de o portie buna de ras ne multumeste cand auzim o gluma?

Azi am auzit 2 glume foarte bune despre oameni profesionisti.

---------------------------------------------------------------
In varf de munte, din elicopter se da jos un domn la costum, bine aranjat si se duce la un cioban zicandu-i :
- Daca iti spun exact cate oi ai matale aici, imi dai mie 2 ?
Ciobanul mirat, accepta provocarea.
Scoate tipu laptopul, se conecteaza la satelit, mareste imaginea, numara, inmulteste, aproximeaza, face calcule si ii spune ciobanului : 442 oi
- Chiar asa, 442 sunt.
Barbatu ia 2 oi si da sa plece dar ciobanul il mai retine un pic: - Daca iti zic exact ce meserie ai, imi dai oile inapoi ?
- Increzator, tipu intra in joc.
- Dumneata esti un consultant, ii spune ciobanul.
- Incredibil! Dar cum ai stiut ? De unde ti-ai dat seama ?

[b]In primul rand ca vii neinvitat, imi dai o informatie pe care o stiam deja iar apoi imi ceri si sa ti-o platesc.[/b]

----------------------------------------------------------------

Un tip mergea cu balonul cu aer cald iar la un momentdat simtindu-se pierdut, se apropie de pamant, de-asupra unui teren de golf si intreaba unul dintre jucatori :
- Nu te supara, unde ma aflu ?
Jucatorul de gold ridica putin capul si spune "Va aflati la 20 metri deasupra pamantului".
- Exact. Fix 20 metri. Inca o intrebare va rog, dumneavoastra sunteti inginer ?
"Waw! Dar cum v-ati dat seama?"
- Raspunsul dumneavoastra a fost foarte precis dar nu ma ajuta deloc.
"Dar, oare dumneavoastra sunteti Manager ?"
- Waw ! Dumneavoastra cum ati stiut ?
"Pai, observ ca va aflati in exact aceeasi situatie ca la inceput doar ca nu stiu cum se face ca acum e vina mea!"

Recunosc ca nu stiam foarte multe despre Republica Moldova inainte sa vin aici, dar e si asta un inceput pentru a imi schimba putin obiceiul si a ma informa inainte sa vizitez o tara.

Din vorba in vorba am aflat ca aici exista cele mai mari crame din lume si ca vinurile de aici sunt vinuri de colectie, etc, etc.

Nu-s mare pasionat de vinuri dar impreuna cu lumea de pe aici ne-am hotarat sa mergem, chiar daca pretul biletului ni se parea mare. Guinness Book si-a spus cuvantul :))


Ziua de miercuri cand am stabilit sa facem vizita la crama din Milestii Mici a fost plina si dupa ce ne-am trezit cu noaptea-n cap sa vizitam piata din Chisinau si sa stam la o poveste cu un membru activ al comunitatii internationale Initiatives of Change, ni s-a ofilit cheful de-a mai merge :))

Dar acasa ne asteptau alti colegi care au dormit si erau nerabdatori sa se duca la crama.

La ora 2:30 ong-ul local ne-a pregatit o surpriza si ne-au dus chiar ei cu masina. Mi se parea foarte frumos dar ce nu stiam era ca in crama respectiva se intra cu masina cu tot :))

Da, are doar 100 km crama de la Milestii Mici. 50 sunt utilizati la maximi si in lung sunt butoaie dupa butoaie.

Crama asta e si adanca, iar in interior te cuprinde un sentiment foarte interesant. Pare asa, obscur, genial pentru raliuri sau filme horror.

Cica acel loc e perfect pentru o crama datorita temperaturii constante pe la un 10 grade indiferent de sezon.

In cramele de la Milestii Mici exista 2000 butoaie de lemn si 2000 de cisterne de fier.

Partea faina este butoaiele astea au si o usa mica mica pe unde intra o persoana(nu ca mine in orice caz) si le curata prin interior.

Milestii Mici au si cel mai mare numar de sticle de vin de colectie: cca 2 000 000 sticle. In cartea recordurilor sunt mentionate doar 1 500 000 sticle dar intre timp colectia s-a imbunatatit.

Cea mai scumpa sticla de vin costa 5 000 euro si ce e culmea, nu e potabil. Adica exista oameni care dau o caruta de bani e o sticla de vin care mai apoi nici macar nu o beau.

E un intreg sistem acolo de pastrare, etichetare, certificare a autencitatii si varstei pentru sticlele respective dar desigur, impresionant e prin marime tot locul respectiv.

Este si foarte adanc, eram la cca 100 metri sub pamant. Dar era ca un oras subteran. Era ca ceva ce si eu visam cand eram mic. O incapere subterana, cu intrare secreta, etc etc.

Cel mai spectaculos a fost cand deschizand un robinet se deschide peretele si ajungi intr-un restaurant si o sala cu o masa de vreo 20 metri lungime si scaune imparatesti. La intrare asteapta cantaretii cu muzica traditionala si atmosfera te lasa cu gura cascata.

O alta povestioara interesanta a fost cea a perioadei in care rusii au fost nevoiti sa dea foc viilor pentru a stopa productia de vin si consumul de alcool.
Dar ingeniozitatea localnicilor, e binecunoscuta, asa ca exista un perete de piatra pe sine care se deschide si chiar daca din '81 pana prin 85 toata productia a fost aruncata sau distrusa, cramele Milestii mici inca mau au vinuri de colectie.

In cele din urma, chiar daca nu am degustat vinurile, experienta a fost una foarte foarte interesanta si am fost impresionat.