luni, 21 februarie 2011


Recunosc ca nu stiam foarte multe despre Republica Moldova inainte sa vin aici, dar e si asta un inceput pentru a imi schimba putin obiceiul si a ma informa inainte sa vizitez o tara.

Din vorba in vorba am aflat ca aici exista cele mai mari crame din lume si ca vinurile de aici sunt vinuri de colectie, etc, etc.

Nu-s mare pasionat de vinuri dar impreuna cu lumea de pe aici ne-am hotarat sa mergem, chiar daca pretul biletului ni se parea mare. Guinness Book si-a spus cuvantul :))


Ziua de miercuri cand am stabilit sa facem vizita la crama din Milestii Mici a fost plina si dupa ce ne-am trezit cu noaptea-n cap sa vizitam piata din Chisinau si sa stam la o poveste cu un membru activ al comunitatii internationale Initiatives of Change, ni s-a ofilit cheful de-a mai merge :))

Dar acasa ne asteptau alti colegi care au dormit si erau nerabdatori sa se duca la crama.

La ora 2:30 ong-ul local ne-a pregatit o surpriza si ne-au dus chiar ei cu masina. Mi se parea foarte frumos dar ce nu stiam era ca in crama respectiva se intra cu masina cu tot :))

Da, are doar 100 km crama de la Milestii Mici. 50 sunt utilizati la maximi si in lung sunt butoaie dupa butoaie.

Crama asta e si adanca, iar in interior te cuprinde un sentiment foarte interesant. Pare asa, obscur, genial pentru raliuri sau filme horror.

Cica acel loc e perfect pentru o crama datorita temperaturii constante pe la un 10 grade indiferent de sezon.

In cramele de la Milestii Mici exista 2000 butoaie de lemn si 2000 de cisterne de fier.

Partea faina este butoaiele astea au si o usa mica mica pe unde intra o persoana(nu ca mine in orice caz) si le curata prin interior.

Milestii Mici au si cel mai mare numar de sticle de vin de colectie: cca 2 000 000 sticle. In cartea recordurilor sunt mentionate doar 1 500 000 sticle dar intre timp colectia s-a imbunatatit.

Cea mai scumpa sticla de vin costa 5 000 euro si ce e culmea, nu e potabil. Adica exista oameni care dau o caruta de bani e o sticla de vin care mai apoi nici macar nu o beau.

E un intreg sistem acolo de pastrare, etichetare, certificare a autencitatii si varstei pentru sticlele respective dar desigur, impresionant e prin marime tot locul respectiv.

Este si foarte adanc, eram la cca 100 metri sub pamant. Dar era ca un oras subteran. Era ca ceva ce si eu visam cand eram mic. O incapere subterana, cu intrare secreta, etc etc.

Cel mai spectaculos a fost cand deschizand un robinet se deschide peretele si ajungi intr-un restaurant si o sala cu o masa de vreo 20 metri lungime si scaune imparatesti. La intrare asteapta cantaretii cu muzica traditionala si atmosfera te lasa cu gura cascata.

O alta povestioara interesanta a fost cea a perioadei in care rusii au fost nevoiti sa dea foc viilor pentru a stopa productia de vin si consumul de alcool.
Dar ingeniozitatea localnicilor, e binecunoscuta, asa ca exista un perete de piatra pe sine care se deschide si chiar daca din '81 pana prin 85 toata productia a fost aruncata sau distrusa, cramele Milestii mici inca mau au vinuri de colectie.

In cele din urma, chiar daca nu am degustat vinurile, experienta a fost una foarte foarte interesanta si am fost impresionat.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D