duminică, 7 august 2011

Vreau sa va prezint care a fost introducerea pe are si-a facut-o un personal al carui discurs il invidiez.

Mai jos voi pune link-ul spre podcast-ul prezentarii(engleza) iar cei ce il vor asculta isi vor seama, vor simti si emotia cu care a povestit aceste cuvinte.

"
Vorbeam cu Filip in timpul micului dejun, un tanar din Uganda, despre izvoarele sperantei.
Vorbeam cu un prieten din Japonia in timp ce ne plimbam prin padure(cea din spatele Caux Palace): Unde este Japonia in momentul de fata?
Iar acum am intrat in postul Ramadanului.

Cand eram de 7 ani in Zimbabwe, stat numit Redija in acea vreme, obisnuiam sa merg prin halile factorii si am vazut 1000 oameni facand haine.

Negri din Zimbabwe, din taramul soarelui. Nimeni nu mi-a zambit vreo-data.

Tatal meu a plecat din Lituania cand avea 17 ani iar inaine sa plece si-a privit casa cum a ars in intregime.
Mama mea a plecat din Germania nazista, fugind de Hitler.

Si-au ajuns impreuna in aceasta tara, Zimbabwe, unde m-am nascut.

Mi-au dat numele Ronnie, nume ce n-avea nicio semnificatie pentru mine. Si uite-ma aici, mic copil intr-o tara de negrii, eu cu pielea alba, iar din ziua in care am inceput sa ma duc la scoala parintii mei mi-au spus: Ronnie, tu esti un evreu!
Nu te incurca cu crestinii de-acolo, nu te amesteca cu negrii de-acolo, dar aminteste-ti sa fii sociabil.

Imi amintesc ca mergeam la scoala, si inca am aceasta amintire vie,la varsta de 8 ani stand in afara curtii scolii, in fata portilor... pentru ca scoala se numea Printul Edward.
Printul Edward? Unde ma aflu!? E africa aici!? Cine sunt eu?

Imi amintesc si ca stateam in fata portilor sinagogii si spunand: Asta-i africa? Ce fac eu aici?

Dupa cum se poate observa pana acum... aveam cam doar doua optiuni:
Una era sa inebunesc, si oarecum imi tragea cu ochiul...
Iar cealalta era sa scap, sa evadez. Si am scapat.
Am jucat tenis, hokey, fotbal, am facut inot, am fost la atletism, precum toate traditiile albilor... si pur si simplu am dispretuit pe toti oamenii cu care am jucat. Iubeam sportul dar nu puteam suporta oamenii.
"

Si tinand cont de faptul ca subiectul de discutii este unul ce face referire la afaceri si economie, va las sa descoperiti singuri despre ce e vorba:
Trust and integrity in the global economy - discurs audio

Un detaliu de culise pe care vreau sa-l spun despre modul in care se organizeaza o conferinta de o asemenea amploare. Fiind in internship alaturi de alti 25 participanti, ni se cere sprijinul in diferite actiuni ce au loc din cand in cand pe aici, asta pe langa programul nostru zilnic... sau... programul care nu tine cont de una sau alta din conferinte.

Ni s-au prezentat oamenii care vor veni sa vorbeasca in conferinta si cate putin din backgroundul lor. Discutiile s-au diversificat iar la un momentdat am auzit urmatoarea fraza:
Rolul nostru este sa-i primim cu bratele deschise dar la fel de important este rolul nostru de-ai provoca si-a le pune cele mai incomode intrebari - doar asa vom putea trage impreuna concluzii si vom gasi solutii sustenabile.

Din pacate, inca in Romania, chiar si in jurul meu, pupaturile in fund sunt la ordinea zilei si intrebarile incomode, provocarile apar din dorinta de-a pune cealalta persoana intr-o postura negativa, nu pentru eficientizare, nu pentru exigenta si calitatea rezultatului.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

hai sa comentam cu tupeu :)) - toti au dreptul sa-si expuna parerile si opiniile ! Feel Free!
join my facebook :D