vineri, 25 februarie 2011

Nu stiu de ce, dar e perioada in care ma uit foarte des la filme si tot felul de teorii mai mult sau mai putin S.F.

Poate acest gen de filme imi redau mie echilibrul ca sa nu am o inclinatie prea mare spre altele... sau pur si simplu e un punct de vedere oarecum apropiat de perspectiva din care vad eu lucrurile.

Toate au si parti bune si rele deci ca de obicei, adevarul e undeva la mijloc.

Cele mai la moda sunt :
http://www.thevenusproject.com/

http://thezeitgeistmovement.com/

Si un film interesant pentru care Al Gore a primit si Oscar si Nobel - An Inconvenient Truth

In Romania nu sunt foarte populare si de aceea ma tot gandesc cum as putea atrage atentia asupra lor.

Un alt film din aceeasi categorie este cel din articolul precedent.

Si ca sa inchei acest ghiveci de idei folosesc un citat din Mircea Eliade.

Nu pot crede că neamul românesc a rezistat o mie de ani cu arma în mână, ca să piară ca un laş, astăzi, îmbătat de vorbe şi alcool, imbecilizat de mizerie şi paralizat de trădare.

miercuri, 23 februarie 2011

M-am gandit sa pun acest articol pe blog odata cu un documentar pe care l-am vazut recent : Esoteric Agenda.

Ideea porneste de la o un exemplu care mi se pare genial :
Chiar daca te afli intr-o incapere intunecata bezna, prin pur si simpla aprindere a unei mici lumanari, intrega camera poate fi luminata.

Chiar daca stim cu totii acest lucru, ma impresioneaza gandul ca invers nu se poate actionata. Indiferent ce cantitate de intuneric am lua si am elibera intr-o camera plina de lumina, aceasta nu devine intunecata.

Pornind de la aceasta idee imi place sa cred ca exista o singura cale de actiune in cazul in care avem respect pentru valori precum integritate, credinta, evolutie, relationare, s.a.m.d.


Aceasta este o poveste adevarată și merită să o citiți, fie și numai pentru a afla cine a făcut demonstrația de logică pe care o conține!

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…
„Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie…” Profesorul face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare
„Esti crestin, nu-i asa, fiule?”
„Da, dle, spune studentul”
„Deci crezi in Dumnezeu?”
„Cu siguranta”
„Dumnezeu e bun?”
„Desigur, Dumnezeu e bun.”
„E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?”
„Da”
„Tu esti bun sau rau?”
„Biblia spune ca sunt rau.”
Profesorul ateu zambeste superior:
„Aha! Biblia!” Se gandeste putin. „Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?”
„Da, dle. As incerca.”
„Deci esti bun.”
„N-as spune asta.”
„Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, poate dar nu vrea…”
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continuă.
„El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e considerat bun? Poti raspunde la asta?”
Studentul tace.
„Nu poti raspunde, nu-i asa? Hai sa o luam de la capat, tinere.. Dumnezeu e bun?”
„Pai…, da”, spune studentul
„Satana e bun?”
Studentul nu ezita la aceasta intrebare
„Nu”
„De unde vine Satana?”
Studentul ezită.
„De la Dumnezeu.”
„Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?”
„Da, dle.”
„Răul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?”
„Da”
„Deci cine a creat răul? Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si răul. Din moment ce răul există si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.”
Din nou, studentul nu raspunde.
„Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?”
Studentul se foieste jenat.
„Da”
„Deci, cine le-a creat?”
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
„Cine le-a creat?”
Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student, crezi in Isus Cristos, fiule?”
Vocea studentului ii tradeaza nervozitatea.
„Da, dle profesor, cred.”
Batranul se opreste din marsaluit.
„Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?”
„Nu, dle. Nu L-am vazut.”
„Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?”
„Nu, dle, nu l-am auzit.”
„L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?”
„Nu, dle, ma tem ca nu.”
„Si totusi crezi in el?”
„Da.”
„Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?”
„Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.”
„Da, credinta”, repeta profesorul.
„Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.”

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
„Dle profesor, exista caldura?”
„Da”
„Si exista frig?”
„Da, fiule, exista si frig.”
„Nu, dle, nu exista.”
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.

„Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”.

Putem ajunge pana la 237,15 grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -237,15 grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati de măsură a energiei, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.”

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
„Dar intunericul, domnule profesor? Exista intunericul?”
„Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?”
„Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?”
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.
Gândi: „Acesta va fi un semestru bun”.
„Ce vrei să demonstrezi, tinere?”
„Dle profesor, vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.”
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
„Gresite? Poti explica in ce fel?”
„Lucrati cu premisa dualitatii, explică studentul, sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce se poate masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria că ei au evoluat din maimuta?”
„Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.”
„Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?”
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. „Un semestru foarte bun, intr-adevar”.
„Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. le predați studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?”

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge..

„Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.”

Studentul se uita in jurul sau, in clasa.

„E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul domnului profesor?”
Clasa izbucneste in ras.
„E cineva care a auzit creierul domnului profesor, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?”

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila.
In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
„Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…”
„Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?”

De data aceasta nesigur, profesorul raspunde:
„Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.”

La asta, studentul a replicat:
„Răul nu exista, dle, sau cel putin nu există în sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E, ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat răul. Răul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.”

luni, 21 februarie 2011

Superficialitatea este si cazul in care inafara de o portie buna de ras ne multumeste cand auzim o gluma?

Azi am auzit 2 glume foarte bune despre oameni profesionisti.

---------------------------------------------------------------
In varf de munte, din elicopter se da jos un domn la costum, bine aranjat si se duce la un cioban zicandu-i :
- Daca iti spun exact cate oi ai matale aici, imi dai mie 2 ?
Ciobanul mirat, accepta provocarea.
Scoate tipu laptopul, se conecteaza la satelit, mareste imaginea, numara, inmulteste, aproximeaza, face calcule si ii spune ciobanului : 442 oi
- Chiar asa, 442 sunt.
Barbatu ia 2 oi si da sa plece dar ciobanul il mai retine un pic: - Daca iti zic exact ce meserie ai, imi dai oile inapoi ?
- Increzator, tipu intra in joc.
- Dumneata esti un consultant, ii spune ciobanul.
- Incredibil! Dar cum ai stiut ? De unde ti-ai dat seama ?

[b]In primul rand ca vii neinvitat, imi dai o informatie pe care o stiam deja iar apoi imi ceri si sa ti-o platesc.[/b]

----------------------------------------------------------------

Un tip mergea cu balonul cu aer cald iar la un momentdat simtindu-se pierdut, se apropie de pamant, de-asupra unui teren de golf si intreaba unul dintre jucatori :
- Nu te supara, unde ma aflu ?
Jucatorul de gold ridica putin capul si spune "Va aflati la 20 metri deasupra pamantului".
- Exact. Fix 20 metri. Inca o intrebare va rog, dumneavoastra sunteti inginer ?
"Waw! Dar cum v-ati dat seama?"
- Raspunsul dumneavoastra a fost foarte precis dar nu ma ajuta deloc.
"Dar, oare dumneavoastra sunteti Manager ?"
- Waw ! Dumneavoastra cum ati stiut ?
"Pai, observ ca va aflati in exact aceeasi situatie ca la inceput doar ca nu stiu cum se face ca acum e vina mea!"

Recunosc ca nu stiam foarte multe despre Republica Moldova inainte sa vin aici, dar e si asta un inceput pentru a imi schimba putin obiceiul si a ma informa inainte sa vizitez o tara.

Din vorba in vorba am aflat ca aici exista cele mai mari crame din lume si ca vinurile de aici sunt vinuri de colectie, etc, etc.

Nu-s mare pasionat de vinuri dar impreuna cu lumea de pe aici ne-am hotarat sa mergem, chiar daca pretul biletului ni se parea mare. Guinness Book si-a spus cuvantul :))


Ziua de miercuri cand am stabilit sa facem vizita la crama din Milestii Mici a fost plina si dupa ce ne-am trezit cu noaptea-n cap sa vizitam piata din Chisinau si sa stam la o poveste cu un membru activ al comunitatii internationale Initiatives of Change, ni s-a ofilit cheful de-a mai merge :))

Dar acasa ne asteptau alti colegi care au dormit si erau nerabdatori sa se duca la crama.

La ora 2:30 ong-ul local ne-a pregatit o surpriza si ne-au dus chiar ei cu masina. Mi se parea foarte frumos dar ce nu stiam era ca in crama respectiva se intra cu masina cu tot :))

Da, are doar 100 km crama de la Milestii Mici. 50 sunt utilizati la maximi si in lung sunt butoaie dupa butoaie.

Crama asta e si adanca, iar in interior te cuprinde un sentiment foarte interesant. Pare asa, obscur, genial pentru raliuri sau filme horror.

Cica acel loc e perfect pentru o crama datorita temperaturii constante pe la un 10 grade indiferent de sezon.

In cramele de la Milestii Mici exista 2000 butoaie de lemn si 2000 de cisterne de fier.

Partea faina este butoaiele astea au si o usa mica mica pe unde intra o persoana(nu ca mine in orice caz) si le curata prin interior.

Milestii Mici au si cel mai mare numar de sticle de vin de colectie: cca 2 000 000 sticle. In cartea recordurilor sunt mentionate doar 1 500 000 sticle dar intre timp colectia s-a imbunatatit.

Cea mai scumpa sticla de vin costa 5 000 euro si ce e culmea, nu e potabil. Adica exista oameni care dau o caruta de bani e o sticla de vin care mai apoi nici macar nu o beau.

E un intreg sistem acolo de pastrare, etichetare, certificare a autencitatii si varstei pentru sticlele respective dar desigur, impresionant e prin marime tot locul respectiv.

Este si foarte adanc, eram la cca 100 metri sub pamant. Dar era ca un oras subteran. Era ca ceva ce si eu visam cand eram mic. O incapere subterana, cu intrare secreta, etc etc.

Cel mai spectaculos a fost cand deschizand un robinet se deschide peretele si ajungi intr-un restaurant si o sala cu o masa de vreo 20 metri lungime si scaune imparatesti. La intrare asteapta cantaretii cu muzica traditionala si atmosfera te lasa cu gura cascata.

O alta povestioara interesanta a fost cea a perioadei in care rusii au fost nevoiti sa dea foc viilor pentru a stopa productia de vin si consumul de alcool.
Dar ingeniozitatea localnicilor, e binecunoscuta, asa ca exista un perete de piatra pe sine care se deschide si chiar daca din '81 pana prin 85 toata productia a fost aruncata sau distrusa, cramele Milestii mici inca mau au vinuri de colectie.

In cele din urma, chiar daca nu am degustat vinurile, experienta a fost una foarte foarte interesanta si am fost impresionat.
Ce ne motiveaza sa mergem mai departe? Ce ne trebuie pentru a merge mai departe?

Se pare ca exista o explicatie chiar psihologica la toata treaba asta.

Legea celor 3.

Am primit doua exemple care m-au socat si vreau sa le notez aici.

Primul a fost un experiment, in Coreea de Sud, in zona trecerilor de pieton.

Au ales o intersectie foarte foarte aglomerata, langa un semafor, si au pus o persoana sa arate cu degetu in sus, uitandu-se fix la punctul repsectiv, de fiecare data cand era culoarea verde la semafor.

Cca 10 minute nu s-a intamplat nimic, toata lumea se grabea sa treaca strada, nici nu bagau in seama persoana respectiva.

Dupa 10 minute au mai pus o persoana sa stea cu mana ridicata si sa se uite exact la acelasi punct.

Oamenii mai trageau cu ochiul dar nu erau interesati de ce se intampla.

Au pus si a 3-a persoana cu mana indreptata spre acelasi loc si uitandu-se intr-un punct fix.
In acel moment, intersectia a devenit un haos. Nimeni nu mai traversa, se oprea in mijlocul intersectiei sa se uite, masinile claxonau, era o isterie generalizata.


Al 2-lea exemplu este o intamplare care a fost surprinsa de camerele video din metroul din Coreea de Sud.

Un om beat s-a apropiat de metrou cand acesta venea in statie si a cazut cu picioarele intre peron si tren. Trenul s-a oprit, dar omul a ramas prins acolo cu picioarele.

Ce s-a intamplat? Un om a zis ca ar trebui sa impinga trenul. Trenul are 40 tone, parea imposibil.
Nimeni nu a facut nimic dar a inceput chiar el sa puna ambele maini pe tren si sa inceapa sa impinga.

Dupa cateva secunde, inca o persoana i s-a alaturat. Dar, imaginile surprinse arata cum exact in urmatoarea secunda dupa ce a 3-a persoana a inceput sa impinga metroul, tooooata multimea din statia de metrou s-a napustit asupra metroului si au reusit sa-l impinga suficient de mult pentru a scoate omul de acolo.

Am ramas profund impresionat si cred ca este o lectie pe care n-o voi uita, incercand ca intotdeauna sa gasesc cele 3 persoane care sa isi ia angajamentul in orice actiune, indiferent de consecinte, inainte de a merge mai departe

vineri, 18 februarie 2011

Stand in Chisinau imi era si greu sa nu ii caut si sa nu ma intalnesc cu cei de la Hai Moldova!

Cate amintiri deosebite imi creaza pur si simplu antuziasmul si ambitia tinerilor care au preluat implementarea si derularea proiectului Let’s do it, in Republica Moldova.

Au biroul undeva la marginea orasului dar cu indicatiile primite, i-am gasit usor.
Teoretic Marti trebuia sa avem o zi libera, dar a fost mai plina decat m-am asteptat. Planurile au mers perfect astfel ca am reusit sa ne instalam internet Wi Fi acasa iar mai apoi impreuna cu o parte din echipa am mers in oras.

Echipa Hai Moldova! am gasit-o in plina munca, desi era 3-4 dupa-masa. Unii se gandeau la un plan, o strategie de comunicare, altii erau preocupati de cartare, altii pur si simplu lucrau fara sa se uite in jur.

Cand ma gandesc la colaborarea excelenta care am avut-o cu presa din Maramures pentru a indeplini obiectivele proiectului inca mi se pare de necrezut.

Am invatat si eu de la ei lucruri noi si am incercat sa inteleg toata strategia care au abordat-o, sa vad impartirea pe raioane, regiuni, orase, etc.

16 aprilie e o zi importanta si in cele 3 saptamani care au mai ramas, Action for Life in Moldova va promova proiectul Hai Moldova! cu fiecare ocazie.

Colegii LDIR din toata tara discuta despre formarea de grupuri care sa vina in Moldova si sa participle la proiect in 16 Aprilie. Nu e o idée rea. Sunt pentru prima data aici dar sunt foarte bucuros si incantat sa intalnesc asa multi oameni cu initiativa si dorinta de progres.

In doua cuvinte pot face un sumar : HAI MOLDOVA !

luni, 14 februarie 2011

A trecut o saptamana de cand am pornit din Baia Mare spre o calatorie si o experienta unica.
Imi place sa ma hranesc din planuri, proiecte si idei marete iar uneori chiar se intampla sa le pun in practica.
Cum ti se pare o calatorie de 3 luni de zile care sa urmeze traseul meu? Pornind din Baia Mare spre Cluj, Bucuresti - Chisinau – Cahul – Chisinau – Kiev – Crimeea – Kharkiv – Kiev – Stockholm – Kiev – Moscova – St. Petersburg – Helsinky – Tallinn – Riga – Khaunas – Vilnius – Minsk – L’viv – Uzhgorod – Baia Mare ?
Chiar sic and ma gandesc, mi se pare imposibila. Dar mi-am propus s-o fac. 3 luni de zile, 9 tari.

Action for Life
M-am alaturat echipei Action for Life iar pentru 2 luni de zile fac parte dintr-o echipa formata dintr-un Australian de nationalitate Belgiana, un Ethiopian, un Vietnamez, o Malaezianca de origine din China, doi coreeni din Corea de Sud si o Letonianca.
Multi dintre voi i-ati mai intalnit pe cei din Acton for Life datorita celor 4 saptamani petrecute la Baia Mare alaturi de comunitatea baimareana si de tinerii din Club for Young Leaders.
Action for Life este un program de training si leadership care se desfasoara pe o perioada de 5 luni de zile. El a inceput cu o perioada de pregatire de 2 luni in India la care au participat 30 de persoane din 18 tari diferite. Dupa perioada de pregatire una dintre echipe a venit in Europa de Est pentru a vorbi despre experienta lor cu cei din Romania, Moldova si Ucraina.

Initiatives of Change – www.iofc.org
Prima data cand am aflat de Initiative of change a fost cand am participat timp de o saptamana la un training la Surdesti. CYL2 (club for young leaders) este organizatia care reprezinta IofC in Romania si se afla deja la a 2-a generatie de leaderi.
Am fost foarte impresionat de ceea ce inseamna si de potentialul pe care il are aceasta organizatie.
Foundation for Freedom (f4f) este ong-ul care se adreseaza intregii regiuni a europei de est ca promotor al principiilor si valorilor Initiatives of Change.

Alaturandu-ma celor din Action for life voi petrece alturi de ei, practicand aceleasi metode de invatare si ascultare active ca ei. Totodata vom petrece 2 luni de zile in estul europei, In Moldova si Ucraina pentru a ne intalni cu organizatiile locale si cu oamenii care au pus bazele acestei miscari impresionante.
Multi din cei pe care i-am cunoscut deja continua sa se dedice activitatilor de voluntariat si ong-urilor dar o mare parte dintre acestia au profitat de invataturile si experienta accumulate in Initiatives of Change ajungand in pozitii de decizie in tara sau orasul lor.
Ei promoveaza in continuare valorile si standardele dupa care si-au ghidat viata pentru a reusi performantele actuale. Astfel tineri din Moldova si Ucraina pot descoperi care este cheia succesului si solutia morala si etica pentru afirmare.

Sunt unul din cei 8 care credem ca avem ceva de spus si de impartasit cu ceilalti atat cu cei din exteriorul grupului cat si cu interiorul grupului. Este fascinant sa vezi oameni care asculta sorbind fiecare cuvant pe care il spui incercand sa traiasca odata cu tine prin experiente care pot adduce schimbarea…o schimbare in bine si spre cele 4 valori general valabile IofC : Unselfishness, Purity, Love, Honesty.

Pe 6 martie plecam spre Ucraina iar la sfarsitul celor 4 saptamani pe care le vom petrece acolo, ne-am cumparat bilete de avion spre Suedia, Stockholm. Vom sta in Stockholm aproximativ o saptamana la prieteni, la couchsurferi si la organizatia Initiatives of Change de acolo. Cum e posibil ? Un bilet de avion Kiev – Stockholm si retur la pretul de doar 120 lei :D

In 18 aprilie este planificata intoarcerea din Stockholm la Kiev si de acolo pornesc direct spre Moscova unde impreuna cu cei din comunitatea Taize voi petrece sarbatorile de Paste. Este pentru prima data cand Taize organizeaza impreuna cu biserica ortodoxa din Rusia un astfel de eveniment. Acolo voi locui la o familie sau in sali de sport dar cel mai important este ca voi fi alaturi de muuulti alti tineri din toata Europa.
Dupa Moscova urmeaza St. Peterburg si intoarcerea spre casa care ar putea dura cca 2 saptamani avand in vedere toate tarile prin care urmeaza sa trec si prin care mi-as dori sa si vizitez cate una alta. Dar intr-o buna masura totul e pregatit si va fi o experienta despre care voi putea vorbi toata viata.

Cam asta se va intampla, dar mai multe despre programul si intalnirile noastre ca grup AfL sau personale dupa ce ne vom desparti sper sa uploadez in permanenta pe toata perioada calatoriei.
Nu stiu ce ma asteapta cand ma intorc acasa, dar cu siguranta n-o sa am timp de odihna pentru ca urmeaza sesiunea la masterat la Cluj si licenta la Bucuresti. Ihaaaa :))