sâmbătă, 30 iulie 2011

Am tradus un articol pentru ca e foarte interesant si sper sa fie citit de cat mai multi prieteni de-acasa in ideea ca nu ai cum sa nu te confrunti in viata asta cu astfel de situatii.

Oricine a incercat o negociere are in fata o dilema. Care sunt termenii minimi pe care-i poti accepta intr-o negociere? Dar care sunt conditiile maxime?
Daca te indrepti spre minim, n-ar aduce dupa sine alte persoane sa negocieze chiar si pentru mai putin ?
Aceasta dilema este intalnita in toate cazurile si necesita tehnici si abilitati de negociere.

Exista mai multe variante ale povestii originale dar esenta este urmatoarea:
In districtul Attorney au fost capturati 2 suspecti(care au colaborat) intr-o infractiune foarte grava. S-a sperat sa-i condamne pe amandoi suspecti dar n-au existat dovezile necesare si suficiente.
In incercarea de-a condamna macar pe unul dintre ei, s-a decis separarea lor si negocierea cu ei separat.

Primul cu care s-a discutat a fost suspecul A - daca ambii suspecti ar fi marturisit infractiunea, ar fi primit cate 10 ani de inchisoare.
Daca suspectul A marturiseste infractiunea iar suspectul B o neaga, A ar fi liber iar B ar primi 20 de ani de inchisoare. Dar daca A ar nega si B ar marturisi infractiunea atunci B ar fi liber si A ar primi 20 de ani de inchisoare.
Daca amandoi ar decide sa nege, ar primi doar cate 3 ani de inchisoare fiecare.

Mai apoi discutia a avut loc cu suspectul B si i-a fost oferita aceasi propunere.

Ca sa fac un rezumat, targul era in felul urmator:
- ambii suspecti marturisesc - 10 ani de inchisoare fiecare
- suspectul A marturiseste, suspectul B neaga - A e liber, B ia 20 ani de inchisoare
- suspectul B marturiseste, suspectul A neaga - B e liber, A ia 20 ani de inchisoare
- ambii suspecti neaga - 3 ani de inchisoare fiecare

Presupunand ca suspectilor li s-ar fi permis sa discute intre ei, mai mult ca sigur ar fi ales sa nege crima si sa primeasca fiecare cate 3 ani de inchisoare.
Chiar si asa nu exista garantia ca unul dintre ei nu-l va trada pe celalat, caz in care ar scapa liber iar celalat ar infunda 20 de ani de inchisoare.
Ambii suspecti se confrunta cu aceeasi dilema.

In negociere, negociatorul se intalneste cu dileme similare chiar daca li se permite sa vorbeasca unul celuilalt. Asta este ceea ce numim pe mai departe dilema negociatorului:

Dilema Negociatorului
Multe trainguri pe negociere se organizeaza utilizand variatii ale jocului de-a negocierea pentru a intari teoria dilemei negociatorului.

In acest joc al negocierii, ambilor negociatori li s-a oferit cate un card rosu si cate unul albastru.
Ei trebuie sa joace 10 runde iar obiectivul jocului e de-a maximiza scorurile.
Scorurile se calculeaza in felul urmator:
- ambii negociatori joaca albastru => primesc cate +5 puncte fiecare
- negociatorul A joaca rosu dar Negociatorul B joaca albastru: Negociatorul A primeste +10 puncte iar Negociatorul B primeste -10 puncte.
-negociatorul A joaca albastru dar Negociatorul B joaca rosu: Negociatorul A primeste -10 puncte iar Negociatorul B primeste +10 puncte.
- Ambii negociatori joaca rosu: amandoi primesc cate -5 puncte fiecare.

Le este permis sa discute despre tactica adoptata, pentru o perioada limitata de timp, dupa a 4-a si dupa a8-a repriza.
Pentru a face si mai interesanta negocierea, scorurile(si cu plus si cu minus) se dubleaza in rundele 9 si 10.

O simpla matematica ne demonstreaza ca un negociator bun ar castiga mai mult daca ar juca rosu din prima pana-n ultima runda, cu conditia ca celalat sa joace cartonasul albastru si sa fie batut la fiecare runda.
In aceste conditii, negociatorul A ar avea 8X 10 + 20X2, ceea ce inseamna 120 puncte, in timp ce negociatorul B ar avea 8X -10 + -20X2 ceea ce ar insemna -120 puncte la sfarsitul jocului.
Rezultat pe care-l putem cataloga ca "Castig-Pierdere"

In orice caz, daca ambii ar fi jucat cartonasul rosu… in toate cele 10 runde… ar fi obtinut fiecare cate -60 de puncte. Acest rezultat poate fi considerat "pierdere-pierdere" - si se intampla destul de des sa vedem incapatanati care nu vor s-o lase din a lor crezand ca inventeaza miezu din dodoasca.

Din moment ce niciunul din negociatori nu si-ar dori sa fie un pierzator si sa joace tot jocul pe albastru, logica ne-ar spune ca cea mai buna cale pentru amandoi de-asi maximiza scorul ar fi ca amandoi sa joace pe cartea albastra. Astfel fiecare ar acumula un punctaj de 60 puncte pana la sfarsitul jocului. Asta ar fi situatia "castig- castig"

Rezultate accumulate din workshopuri indica un comportament foarte interesant despre negociatori. In cele mai multe dintre cazuri acestia joaca cartea rosie in prima runda. Abia din a 2-a runda unii incep sa schimbe pe cartea albastra. In mod normal fiecare negociator joaca cel putin odata cartea albastra in timpul jocului.Unul care a jucat cartea albastra si-a fost batut de cel cu cartea rosie de mai multe ori, va incepe sa joace si el rosu, nemaicontand rezultatul de la finalul jocului.

Discutiile dupa primele 4 runde de obicei ii ajuta pe negociatori sa stabileasca bazele cooperarii. Forma de cooperare agreata de obicei ii pune pe cei cu un avantaj sa joace in asa fel incat in urmatoarele runde, al 2-lea negociator sa acumuleze decalajul urmand ca mai apoi amandoi sa joace pe albastru pentru a-si maximiza profitul pe sfarsitul jocului.

Acest joc(desi joc e gresit spus) pe ajuta sa intelegem mentalitatea negociatorului in timpul procesului si se rezuma la urmatoarele :
daca ei isi protejeaza vulnerabilitatea in fata unui negociator cu aptitudini agresive, isi vor asigura o pierdere mai mica decat daca ar fi crezut in bunele intentii ale acestuia.

Inca mai este foarte multe de invatat despre aptitudinile de negociere.

Am trecut si eu prin diferite variante ale acestui joc, organizat de mai multe organizatii si companii si mai am mult de invatat desi imi conturez un comportament si niste mentalitati pe care le observ cu predominanta.

P.S. Chiar azi am facut una din variantele acestui exercitiu si cand imi definesc propria opinie o pun pe blog. Pana atunci, am adaugat imaginea cu concluziile : Be nice - Be provocable - Be forgiving - Be clear
Ma indeletnicesc cu d-ale IT-ului intr-un program de internship ca sa-i zic asa al Initiatives of changes in Caux - Elvetia.

Habar n-aveam ce va fi pe aici sau cu ce ma voi ocupa dar avand in vedere sarbatoarea mare sarbatoare ca am absolvit si facultatea din Bucuresti in info economica ma gandeam ca ma pricep si n-ar trebui sa fie o mare scofala.

Practic aici exista o retea de mare viteza cu vreo 15 computere publice pentru cei care stau aici la conferinte, vreo 40 computere pentru administrarea conferintelor, inregistrarea discursurilor si a traducerilor in diferite limbi. Imprimante, si alte porcarii care sunt iar publice, plus o retea wireless care acopera 300 camere.

So... pentru a accesa reteaua, toate computerele trebuie sa treaca pe aici pentru a fi scanate, iar apoi mac cu mac introdus in sistem, etc... desigur.. oamenii vin cu tot felul de computere si de programe care nu functioneaza... deci trebuie sa le rezolvam toate nebuniile.
Am avut si un computer care a stat aici 4 zile... persoana care l-a adus in ziua in care a sosit, si l-a luat ca a trebuit sa plece :)) Desigur, formatat, instalat, frumos ambalat dar... nu asta era scopul.

Cel mai complicat este ca trebuie sa lucram cu toate tipurile de computere si cu toate tipurile de configuratii si setari.
Cele setate in limba Koreana, Chineza, Chirilice, Araba sau chiar si cele in Franceza sau flamanda ne omoara...

Un exemplu de computeras dragalas, care sta la noi pana ne dam noi seama ce pe unde e :))

vineri, 29 iulie 2011


Am ramas dator cu povestea locului in care ma aflu acuma - CAUX Place - Elvetia - http://www.Caux.ch
Am facut rost de o prezentare foarte interesanta, una in care acest hotel de lux este comparat cu o Doamna in varsta.

Aceasta batrana doamna de pe munte are multe povesti de spus.
Este trecuta de demult de 100 de ani. Este un loc de care te indragostesti, in special de legendele sale.

Despre acest loc, sau despre aceasta doamna putem spune c-a trait mai multe vieti:
A fost fiica unui om indraznet cu vise marete: un arhitect al locului pe nume Eugene Jost si al proprietarului de hoteluri si agentii turistice Ami Chessex.
Acesti doi oameni erau supranumiti Texanii Montreuxului.

Nascut in lux, intr-o alta lume decat cea in care traim azi, shi-a deschis portile sub denumirea de Caux Palace Hotel in 1902.
Pe acea vreme, veneau aproximativ 200 oaspeti si tot cam 200 de servitori. Printi, lorzi si alte personalitati ale timpului.

Nume mari precum Kellogg, Rockefeller sau Gillette, scriitori precum Kipling, Edgar Wallace, Daphne Du Maurier, Scott Fitzgerald... Maharadjahu din Baroda si familia lui s-au numarat printre musafiri la fel ca numerosi membrii ai familiei imperiale rusesti.
Au fost si artisti. Muzicieni precum Rubinstein sau Stravinsky...

Sticlul arhitectural se numeste eclectic - cate un pic din toate. In teatru si in alte zone pot fi intalniti coloane grecesti. Iar in sala principala a fost conceput un design fals medieval. A fost ideea unui designer elvetian despre ceea ce el credea ca un lord englez s-ar astepta sa gaseasca in Elvetia.

In casa se pot inca intalni mese, scaune si mobila originale. Se glumeste ca organizatia Initiatives of Changes n-a avut niciodata suficienti bani pentru a face prea multe ravagii acestui "monument"


Dar aceasta batrana doamna a fost omorata de razboaie. Razboiaele sunt foarte rele pentru resorturile turistice. Asa ca intr-o a 2-a viata, odata cu al 2-lea razboi mondial, refugiatii si-au gasit un acoperis in aceasta casa. Exista chiar si o plancarta comemorativa in gara din spatele casei pe care se montioneaza multumirile ofiterilor si oamenilor din Imperiul Britanic ce-au scapat ca prizonieri de razboi in 43-44. Pe o alta placa in curte se gaseste insemnat ca 1600 evrei au fost cazati in Caux Palace in 1944 dar elvetienilor le aminteste mai degraba de acei zeci de mii de evrei care au fost intorsi de la granita Elvetiei... inapoi in Germania unde si-au gasit sfarsitul.

Inca un exemplu incredibil in care unii isi asuma istoria si actioneaza pentru ca greselile trecutului sa nu fie repetate si de generatia actuala.

Insa visul maret a continuat in ciuda acestui razboi teribil ce-a costat peste 72 milioane morti. Un al vizionar, Philippe Mottu a avut un vis in 1942: "Daca Elvetia este scutita de razboi, misiunea noastra este s-o facem accesibila pentru Moral Re-Armament(numele organizatiei Initiatives of Change acum zeci de ani) astfel incat europenii cuprinsi de ura si suferinte si resentimente sa poata sa se adune impreuna. Caux este acel loc."
Gandul acesta era atat de maret in acea vreme incat omului i-a fost teama si sa-l spuna nevestei. L-a tinut pentru el si a actionat conform constiintei.

El si prietenii lui au strans toti banii pentru aceasta aventura din surse private si prin reale sacrificii. Iar aceste sacrificii continua sa fie principala sursa de finantare a organizatiei in zilele noastre.
De asemenea, Initiatives of Change au un parteneriat cu Scoala Elvetiana de Hotelieri care inchiriaza toata cladirea pe perioada cat nu au loc conferinte aici.

Domnul Mottu a murit anul trecut dar a ramas in inima multor membrii ai organizatiei si ai celor care vin in Caux in fiecare an.

Unele dintre reconsilierile de dupa razboi si-au avut inceputurile aici. Am gasit poze cu Ministrul de externe al Frantei Schuman, unul din arhitectii noii europe. De asemenea omologul sau german Konrad Adenauer are o poza aici, in sala principala.
De asemenea au fost in aceasta casa zeci de mii de alti oameni, femei si barbati... mai exact, ceea ce noi azi numim societatea civila.
Montreux - vedere din Caux
In aceasta casa, printre oameni extraordinari si povesti uimitoare se numara si cateva personalitati exceptionale chiar prin faptul ca au fost printre cei care au participat la conferintele din 1947-1948. Este uimitor sa vezi aceste persoane, sa discuti cu ele si, desi greu de crezut, sa te incarci cu energie si pofta de viata.

Detalii si aplicatii pt conferinte, internshipuri si activitati http://www.caux.ch

joi, 28 iulie 2011

Pe zi ce trece mai mult realizez impactul atitudinii in viata. Atitudinea, pentru mine, este mult mai importanta decat faptele. E mult mai importanta decat trecutul, decat educatia, decat banii, decat circumstantele, decat esecurile, decat succesele, decat orice alti oameni spun sau fac.
Atitudinea este mult mai importanta decat aparenta, harul sau aptitudinile. Atitudinea face sau destrama o companie... o biserica... o casa.

Remarcabil este faptul ca avem de facut in fiecare zi o alegere cu privire la atitudinea pe care o vom imbratisa in acea zi. Nu putem schimba trecutul... nu putem schimba faptul ca oamenii se cor comporta in continuare in diferite feluri.
Nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care-l putem face este sa jucam cartea pe care o avem la indemana iar aceasta este atitudinea.

Sunt convins ca viata este 10% ceea ce mi se intampla mie si 90% reprezinta modul in care reactionez.
Si la fel este si cu tine... noi detinem controlul asupra atitudinii noastre.


P.S. : pentru original cautati Attitude by Charles Swindoll
P.S. : sunt total de acord cu acest mesaj. atitudinea este cel mai important lucru
P.S. : cunosc si alte teorii, din alte sfere de influenta ca sa le spun asa care au cu totul o alta filosofie. De aceea, chiar daca nu depinde de context, trebuie sa-l cunosti pentru a aborda o atitudine care sa te avantajeze.

luni, 25 iulie 2011


Sunt in Elvetia de vreo saptamana si cateva zile si imi petrec timpul lucrand vreo 3 ore pe zi pentru departamentul IT al unui centru de conferinte (CAUX http://www.caux.ch) in care sunt cazati si participa la diverse activitati sute de oameni de peste 70 diferite nationalitati din toate colturile lumii.
Fiecare are povestea sa fabuloasa iar locul asta il voi prezenta mult mai detaliat in articolele viitoare.

Analizez diverse experiente si actiuni ce-au fost sustinute pe un continent sau altul, intr-o tara sau alta.

Desi unii fac o comparatie intre Sorry Day in Australia cu ceea ce-ar trebui sa faca europenii pentru comunitatile de tigani, eu vreau sa compar ce-a facut guvernul Australiei cu ce-au facut alesii nostri, cu nu foarte mult timp in urma referitor la comunisti.

So... s-o luam cu date istorice:
Marea Britanie obisnuia sa-si trimita detinutii in Statele Unite ale Americii.
In anul 1776, renumita zi de 4 iulie, SUA se declara independenta fata de Regatul Unit al Marii Britanii.
Unde sa isi duca saracii englezi puscariasii ?
In 1788, primul alb a pus piciorul in Australia. Normal, era un comandant din fortele navale ale Marii Britanii.
Asa, Australia a devenit noua inchisoare a britanicilor.

Dar ce sa vezi? Australia era locuita. Nu de ieri, nu de azi... de 60 000 ani!
Era locuita de niste negri, rasa considerata inferioara.
Albii aveau arme si capacitatea de-ai alunga pe aborigeni(locuitorii locului) din cele mai bune zone, permitandu-le sa se aseze ei.

Prima debarcare, a unui convoi de cca 12 nave, a fost in zona Sydney.

Incepand cu acele vremuri indepartate, Australia a fost condusa de albi si actiuni si masuri extreme au fost luate impotriva bastinasilor, aborigenilor.
Masacre au avut in toate partile Australiei.

Una din masurile care era considerata salvatoare, a fost de-a lua toti copiii aborigenilor si dusi in familii de albi, astfel integrand fostii locuitori in modul de viata a celor ce s-au asezat pe aceste taramuri recent.

Solutia n-a rezolvat problema. Nici n-avea cum. Povesti uimitoare s-au nascut. Drame de neconceput care povestite chiar de cei ce acum zeci de ani, copii fiind au trait.

Pe scurt, Australia a fost invadata de o noua populatie care a preluat conducerea tarii si legile, politicile si actiunile intreprinse au fost directionate spre exterminarea acestor aborigeni.

Pe scurt, Romania a fost invadata de o mana de oameni care au preluat conducerea tarii iar legile, politica si actiunile intreprinse acum sunt privite ca fiind improtriva firii umane si a drepturilor omului, etc. Ma refer la comunisti.

Lucrurile au evoluat, si multe parlamente au preluat puterea si in Australia si in Romania, persistand in acesta greseala.

A venit o vreme, cand oamenii si-au dorit ca lucrurile sa ia o intorsatura.
In Romania a fost o revolutie...
in Australia a fost ceea ce s-a numit Sorry DAY! (o sarbatoare sabotata de guvern si la care atat prim ministrul cat si altii s-au opus categoric.)

Apoi a urmat schimbarea
A venit un parlament democratic, guvern, presedinte etc... in Romania.
La fel, un nou parlament, guvern si premier au fost alesi in Australia.

Aici incepe nebunia. Australienii au inteles ca nu a fost bine ce s-a intamplat si au simtit nevoia unei actiuni care sa vindece putin ranile create de perioada ce tocmai s-a incheiat.

In Romania, noii alesi, tot dintre fostii comunisti, au inteles ca oamenilor le e scarba de comunisti si de tot ce s-a intamplat si cu siguranta nu mai vor sa se repete.

Australienii si-au cerut scuze! Intr-o maniera care te lasa fara cuvinte si mie personal mi-au dat lacrimile.

Romanii? Noi am condamnat comunistum! E ca si cum noi ne-am dezis de trecut! D-aia nu crede nimeni 3 cuvinte aruncate-n vand.

Mi se pare rusinoasa atitudinea dar din punctul meu de vedere arata clar de ce noi suntem unde suntem si altii merg mai departe.
Noi nu stim sa spunem Imi cer scuze! Noi nu stim sa ne asumam raspunderea...

Actiunea de Condamnarea a comunismului in Romania! nu a fost facuta cum trebuie... nu cred c-a empatizat cineva cu magaria aia din parlament.
Modul si structura in care trebuie actionat pentru vindecarea ranilor din istorie, este realizabil doar prin asumarea istoriei si-a trecutului.

Sper ca filmele si pozele sa va faca suficient de curiosi pentru a cauta mai departe informatii despre Sorry Day.
Eu am aflat toate aceste lucruri de la oameni care au facut posibila Sorry Day. De la oameni din parlamentul Australiei si de la alti participanti la conferinte care sunt mai mult decat dornici sa impartaseasca experienta lor cu altii.

Si aceasta poveste imi confirma inca odata teoria pe care o tot repet si-o repet de cate ori am ocazia:
In proiectele, organizatiile, conceptele pe care le importam, nu trebuie sa românizăm totul. Inafara de infrastuctura pe care n-o avem, alte adaptari si ajustari nu trebuie facute. Scopul, Misiunea, Obiectivele proectelor, programelor, organizatiilor internationale pe care vrem sa le implementam in Romania trebuie respectate si promovate in varianta originala 100%.

Am transcris cuvintele premierului din Australia care pe mine ma lasa fara cuvinte:
To the stolen generations I say following :
As Prime Minister of Australia, I am Sorry!
On behalf of the Government of Australia, I am Sorry!
On behalf of the Parliament of Australia, I am Sorry!
And I offer you this apology without qualification.



P.S. : primul eveniment Sorry Day a avut loc pe podul de langa opera din Sydney si au fost cca 200 000 participanti iar un privat a inchiriat un avion pentru a scrie pe cer Sorry.
Totul s-a organizat si s-a intamplat fara implicarea partlamentului sau a autoritatilor, mai mult decat atat, acestea au incercat sabotarea evenimentului.
In ciuda vehementei cu care a fost refuzata exprimarea scuzelor, organizatorii n-au condamnat si nu si-au indreptat eforturile impotriva premierului ci au continuat sa-l invite si sa-l provoace sa se implce in acest demers.
Pentru incapatanarea sa, in urmatorul an electoral, fostul premier n-a obtinut nici macar voturile pentru a intra in parlement ca parlamentar.
Mai multe concluzii trageti voi. Tema de casa :)

duminică, 24 iulie 2011


Si din punctul meu de vedere nu conteaza ca o spune Billy Graham sau oricine altcineva - a punctat foarte bine multe din aspectele pe ignorate de noi, zi de zi

vineri, 22 iulie 2011


Echipa de națională de coordonare Hai Moldova! (Let’s do it, Moldova) a venit la Baia Mare pentru a împărtăși experiența lor cu echipa din Maramureș, România.

Încă din februarie-martie când eram în Chișinău și am văzut mobilizarea din Republica Moldova m-am gandit la ziua în care aceștia vor veni într-un schimb de experiență în România.

Recent i-am invitat și cu ajutorul Clubului Rotaract TEAM Baia Mare și al Clubului Studenților Basarabeni Baia Mare am pregătit venirea echipei Hai Moldova! la Baia Mare

Mișcarea internațională pornită din Estonia abia în 2008 a căpătat o amploare de neimaginat. Zeci de țări fac mobilizări generale și se pregătesc pentru marele eveniment Let’s do it, World! din 2012.

Unul dintre principalele beneficii ale acestui proiect internațional îl reprezintă chiar schimbul de experiență și o mai bună colaborare și comunicare între popoare. Cu toții avem un țel comun și o percepție globală despre problemele cu care ne confruntăm noi, cu toții, pe această planetă.

Colegii noștrii din Chișinău au participat la toate activitățile echipei județene Lets do it, Romania! în Maramureș și totodată au avea ocazia să cunoască tradițiile și obiceiurile locale, membrii organizațiilor băimărene asigurându-se că musafirii vor vizita și cele mai importante obiective turistice ale Maramureșului.
În Republica Moldova, organizarea pentru cel mai mare proiect de implicare socială s-a făcut central, de la Chișinău prin voluntariatul acestor tineri iar pe 16 aprilie 2011 au reușit performanța de a curăța Moldova de gunoaie intr-o singură zi, acțiune la care au participat cca 110 000 voluntari.

Este esențial să învățăm unii de la alții și să dezvoltăm relații de prietenie și colaborare. Prezența colegilor din Chișinău la Baia Mare va încuraja echipa locală și le va da forța necesară ca până pe 24 Septembrie totul să fie pregătit și gata de ”Sărbătoare”.


După cum se poate observa și în imagini, oaspeții ECO nu s-au sfiit să se urce pe biciclete și au participant împreună cu echipa locală la cartarea pe biciclete Let’s bike it! din Maramureș.


Baia Mare dincolo de obiectiv a fost un alt proiect la care au participat colegii noștrii și cu siguranță imaginile surprinse de ei povestesc foarte bine spiritul Maramureșului.

miercuri, 6 iulie 2011