vineri, 26 august 2011

Imi doresc foarte mult ca acest proiect international sa se dezvolte si la Baia Mare si il promovez pe tot locul prin diverse mijloace(free :)) ). Incet, incet comunitatea baimareana creste si asta ma bucura.

M-am uitat de vreo 10 ori la un filmulet recent adaugat pe CouchSurfing care sper sa va lase aceeasi senzatie ca traim intr-o lume minuscula si acum avem ocazia sa fim peste tot si sa ne intalnim cu toata lumea.

Deschide-ti ochii! Deschide-ti casa! Deschide Lumea! - indemnul CouchSurfing



Open your mind! Open your home! Open the world!

vineri, 19 august 2011


:)) mi-am petrecut ceva vreme prin București și după perioada petrecută în cămin în care distracția era la ordinea zilei, a venit vremea restanțelor și m-am hotărât să nu amân pe anul doi sau pe mai departe, așa că m-am mutat la o mătușă unde am reușit să fiu foarte foarte disciplinat și am învățat atât pentru examene cât și alte multe lucruri ce mă pasionau.

Drept răsplată pentru nepoțelul cel cuminte, mătușa a făcut într-o zi o ”treabă” interesantă: niște macaroane cu brânză dulce, atât fierte cât și coapte... foarte foarte bune.

Am mai cerut să-mi facă încă odată acel deser iar apoi am rugat-o să mă învețe să-l fac și eu.
Vă spun rețeta, că-i simplă. Se fierb macaroanele. Separat, branza telemea și brânză de vacă se amestecă, se pun ouă și zahăr, chiar și cacao sau scroțișoară dacă e pe placul celor ce mănâncă.
Pasta de brânză dulce se amestecă intr-o tavă cu macaroanele și se pun la copt.

Foarte foarte încântat de ceea ce-am învățat mi-am propus s-o fac și eu prietenilor... ca o proba de ”talent” dacă-i pot spune așa și uite ce-a ieșit.

Prima dată am facut-o în Cluj Napoca. La un chef de neuitat, la 20 de ani, acasă la Scoobytza, am primit multe cadouri și vroiam să răsplătesc prietenii cu un desert made by me! :))

Desigur că dupa ”cărărușă” și dupa tequila și dry gin și alte bunătăți servite cu intenția de-a ne încălzi puțin pentru ce urma a fi in club(Afer 8th - prima dată pentru mine acolo) am fost cu toții Knock Out, am uitat-o în cuptor... și săraca budincă de macaroane s-a cam ars...

Drept pedeapsă, am degustat câte un pic fiecare și am dat fuga la petrecerea ce-a durat până dimineața.



Au trecut 2 ani și acum, în Saint Petersburg, pe grupul de CouchSurfing am văzut invitație la o seara cu mâncare internațională unde nu m-am putut abține sa nu-i servesc pe ruși cu o porție din specialitatea casei.

Ne-am întâlnit la un couchsurfer acasa, cu bere, vin, diverse mâncăruri și desigur, ingredientele pentru ce urma să gătim.

Totul a fost foarte foarte bine, doar că nu înțelegeam de ce prăjitura pe care o făcusem, care devenise vedeta serii având în vedere că nu se mai termina odată, nu se prindea și n-avea forma așa cum știam eu că trebuie s-o ia.

Am mâncat cu toții așa cum a fost... și ne-am distrat de numa numa, iar după o zi am găsit problema: uitasem să pun ouăle în pasta de brânză și asta a stricat practic toată rețeta. :))


Nu mă dau bătut și am făcut-o și a 3-a oară, acum în Elveția.
Toată lumea era agitată și presată de timp cu preparatul său, dar eu cu budinca mea și experiența acumulată n-aveam cum să dau greș.

Așa că am mers în bucătărie, și am făcut o pastă de brânză de care erau mai mult decât încântat. Gust, miros și consistentă deosebită.
Dar, pasul greșit a venit imediat.
Am luat macaroanele din pungă, le-am amestecat bine bine în tava în care urmau a fi coapte și foarte foarte bucuros le-am băgat la cuptor.

Știți ce gust au macaroanele crude, prăjite? :))
Primul care le-a încercat a fost un coleg din Siria și reacția a fost pe măsură.

Când am mers să văd ”ce-am făcut”... toată bucătăria se uita la mine și aștepta reacția... faptul c-am uitat să fierb macaroanele l-am înțeles din primul minut după ce mi-au spus.
Soluția a venit din partea bucătarului șef și totuși, ca de fiecare dată, și din desertul românesc lumea a gustat și fiindcă gustul adevărat nu-l știe/știa nimeni, feedback-ul a fost pozitiv :))

Nu știu unde va fi următoarea tentativă dar știu cu siguranță vă va fi supppppppper !

luni, 15 august 2011

duminică, 7 august 2011

Vreau sa va prezint care a fost introducerea pe are si-a facut-o un personal al carui discurs il invidiez.

Mai jos voi pune link-ul spre podcast-ul prezentarii(engleza) iar cei ce il vor asculta isi vor seama, vor simti si emotia cu care a povestit aceste cuvinte.

"
Vorbeam cu Filip in timpul micului dejun, un tanar din Uganda, despre izvoarele sperantei.
Vorbeam cu un prieten din Japonia in timp ce ne plimbam prin padure(cea din spatele Caux Palace): Unde este Japonia in momentul de fata?
Iar acum am intrat in postul Ramadanului.

Cand eram de 7 ani in Zimbabwe, stat numit Redija in acea vreme, obisnuiam sa merg prin halile factorii si am vazut 1000 oameni facand haine.

Negri din Zimbabwe, din taramul soarelui. Nimeni nu mi-a zambit vreo-data.

Tatal meu a plecat din Lituania cand avea 17 ani iar inaine sa plece si-a privit casa cum a ars in intregime.
Mama mea a plecat din Germania nazista, fugind de Hitler.

Si-au ajuns impreuna in aceasta tara, Zimbabwe, unde m-am nascut.

Mi-au dat numele Ronnie, nume ce n-avea nicio semnificatie pentru mine. Si uite-ma aici, mic copil intr-o tara de negrii, eu cu pielea alba, iar din ziua in care am inceput sa ma duc la scoala parintii mei mi-au spus: Ronnie, tu esti un evreu!
Nu te incurca cu crestinii de-acolo, nu te amesteca cu negrii de-acolo, dar aminteste-ti sa fii sociabil.

Imi amintesc ca mergeam la scoala, si inca am aceasta amintire vie,la varsta de 8 ani stand in afara curtii scolii, in fata portilor... pentru ca scoala se numea Printul Edward.
Printul Edward? Unde ma aflu!? E africa aici!? Cine sunt eu?

Imi amintesc si ca stateam in fata portilor sinagogii si spunand: Asta-i africa? Ce fac eu aici?

Dupa cum se poate observa pana acum... aveam cam doar doua optiuni:
Una era sa inebunesc, si oarecum imi tragea cu ochiul...
Iar cealalta era sa scap, sa evadez. Si am scapat.
Am jucat tenis, hokey, fotbal, am facut inot, am fost la atletism, precum toate traditiile albilor... si pur si simplu am dispretuit pe toti oamenii cu care am jucat. Iubeam sportul dar nu puteam suporta oamenii.
"

Si tinand cont de faptul ca subiectul de discutii este unul ce face referire la afaceri si economie, va las sa descoperiti singuri despre ce e vorba:
Trust and integrity in the global economy - discurs audio

Un detaliu de culise pe care vreau sa-l spun despre modul in care se organizeaza o conferinta de o asemenea amploare. Fiind in internship alaturi de alti 25 participanti, ni se cere sprijinul in diferite actiuni ce au loc din cand in cand pe aici, asta pe langa programul nostru zilnic... sau... programul care nu tine cont de una sau alta din conferinte.

Ni s-au prezentat oamenii care vor veni sa vorbeasca in conferinta si cate putin din backgroundul lor. Discutiile s-au diversificat iar la un momentdat am auzit urmatoarea fraza:
Rolul nostru este sa-i primim cu bratele deschise dar la fel de important este rolul nostru de-ai provoca si-a le pune cele mai incomode intrebari - doar asa vom putea trage impreuna concluzii si vom gasi solutii sustenabile.

Din pacate, inca in Romania, chiar si in jurul meu, pupaturile in fund sunt la ordinea zilei si intrebarile incomode, provocarile apar din dorinta de-a pune cealalta persoana intr-o postura negativa, nu pentru eficientizare, nu pentru exigenta si calitatea rezultatului.
Bunica era pe patul de moarte, isi cheama nepotul la capataiul ei si spune:

- Nepoate, vreau ca tu sa mostenesti averea mea. Vila, ferma, herghelia de cai, tractorul si toate animalele de casa plus cele 22 de milioane toate vor fi ale tale

- Wowww! exclama nepotul. Multumesc bunico, nu stiam ca ai asa o avere. Unde este ferma de care vorbesti? Bunica raspunde, dandu-si ultima suflare:

- Pe Facebook.... :)))))

sâmbătă, 6 august 2011

Folosesc si eu ca toti neghiobii un titlu de pare senzational, chiar daca mesajul pe care-l concep e complet diferit.

Urasc prefacatoria si asta era primul titlu pe care doream sa-l pun. Apoi m-am sucit.
Cautand pe net am dat peste un video din Parlamentul European si domnu de-l veti vedea imediat vorbea foarte inflacarat si vehement la adresa domnului Viktor Orban...

Nu eram sigur de-i vorba de premierul Ungariei sau de ceva ministru din Romania asa ca am incercat sa inteleg printre randuri ce spunea nenea in frantzuza.

Zicea vorbe grele... si nu la adresa vre-unui politician roman ci maghiar.
Ce se intampla e de neimaginat si scarba e cuvantul potrivit pentru starea ce mi-o provoaca astfel de oameni.

Dar problema e ca aceasi situatie e si la noi, sunt 100% convins ca europarlamentarii romani merg acolo si vorbesc una si vin aici si vorbesc alta, totul de interesul de moment.

Asa a facut si nenea asta din Ungaria si uitati ce-a iesit. Vreau sa fie si ai nostri taxati la fel cand merg la Bruxelles sa dea limbi si vin acasa si improasca cu rahat.



Am pus transcriptul in limba Romana pentru optimizare si pentru cei care nu fac fata debitului verbal al lui nenea asta.

Daniel Cohn-Bendit catre Viktor Orban:
Ati spus chiar aici ca Europa e puternica, ca Europa poate trece la actiune, ca Europa trebuie sa treaca la actiune, ca Europa trebuie sa treaca la actiune precum o forta care trebuie sa se impuna in aceste situatii dificile din punct de vedere politic si economic.
Toata lumea a aplaudat. Apoi citesc asta: "in 1848 noi n-am tolerat dictatul de la Viena, in 1956 si in 1990 n-am tolerat dictatul de la Moscova, iar noi nu ne vom supune nici astazi dictatului de la Bruxelles."
Cine-a spus asta? Vaclav Klaus? Nu, ci Viktor Orbabn - in martie al acestui an, in fata cetatenilor sai.
Atunci, noi intrebam, d-nul Barroso intreaba, de ce Europa este perceputa atat de prost in tarile sale?
Pentru ca acolo sunt politicieni femei si barbati care vorbesc intr-un anume mod aici in Bruxelles sau Strasbourg, si intr-un cu totul alt fel in tarile lor.
Si aceast lucru afecteaza Europa si acest lucru degradeaza Europa, iar dumneavoastra sunteti unul dintre acesti politicieni care degradeaza imaginea Europei, domnule Viktor Orban.
Pentru ca lucrurile sunt simple, lucrurile sunt foarte simple, vedeti dumneavoastra... ati facut, sau mai bine spus, functionarii dumneavoastra, au facut o treaba excelenta, si asta face foarte interesanta situatia, pentru ca ne confruntam aici cu un cinism nationalist incredibil si total schizofrenic.
Asta inseamna ca in Ungaria noi anulam toata munca facuta in Strasbourg sau Bruxelles. Iar dumneavoastra veti spune ca nu este important.

Ca sa continui:
"Cerem tuturor protestantarilor care nu doresc sa distruga telurile tarii care servesc intereselor Ungariei ca o consecinta pentru care noi vom lua intotdeauna masuri de siguranta - in limitele legale - ca un astfel de protest sa protejeze strainii." Cine-a spus asta? Viktor Orban.

Cine-a spus: "Noi suntem unguri! Noi avem propriul nostru mod de-a trata lucrurile. Putem fi incomozi daca este necesar iar aceasta este abordarea pe care o consider corecta." ?
Janos Kadar, 1985.

Asta-i problema dumneavoastra domnule Viktor Orban. Pe de-oparte va luptati pentru libertate in 1989, dar acum ati ajuns sa - iar asta e bzar si extraordinar - fiti cineva care nu se crede nici pe el insusi.

Pentur ca dumneavoastra sunteti impotriva dictaturii de la Bruxelles, nu demult cand ati fost presedintele dictaturii de la Bruxelles, nu aveati increde in dumneavoastra.
Trebuie sa va pierdeti increderea de sine mult mai mult, domnule Orban!

Acum, dumneavoastra nu intelegeti de ce Europa de astazi, si voi cita ce se intampla in presa din tara dumneavoastra... doi jurnalisti din stanga liberala au vrut ca ziarele lor sa fuzioneze.
Europa si Mr. Barosso au aprobat fuziunea dar Institutul independent de Media din tara dumneavoastra a refuzat acest lucru pentru ca aceste jurnale sunt ale opozitiei.

Dumneavoastra aveti un radio, care este liber, iar numele lui este Klubradio. Dintr-o intamplare, i-ati tretras licenta de emisie si tot din intamplare este un radio catolic cel care-a primit frecventa de emisie al radioului.

Normal, imi veti spune, ca asta-i sansa istoriei. Dar noi nu ne putem da seama de ce este intotdeaua sunt doar oameni dintr-o parte si nu alta. Asta este problema!

Apoi, nu demult ati spus si va citez... va puteti scutura capul, tot ce spun este adevarat, si stiu ca nu va pasa despre asta, pentru ca veti avea un mare discurs nationalist iar apoi toti ungurii vor spune : "macar le-am aratat-o celor din Bruxelles".
In al 2-lea rand dumneavoastra ati luptat pentru libertate, dar n-am auzit asta si cand tari precum Egiptul sau Tunisia au luptat pentru liberate... ati luat-o foarte usor... dar cand vine vorba de China, iar ei sunt foarte impotriviti liberatii, n-am auzit asta, iar ai luat-o foarte usor.

Iar referitor la ce se intampla azi in Europa, referitor la problema cu granitele si ce face Danemarca, este important ca presedintele EU si presedintele comisiilor sa spuna ca trebuie incetat imediat.

Acordul Schengen, este legea Europei si niciuna dintre tari, fie ea si Ungaria sau Danemarca, n-are dreptul sa schimbe asta unilateral.
Iar daca trebuie sa schimbam legea Europei, domnule Barroso, acest lucru trebuie facut aici, cu acordul parlamentului, si mai vedem noi daca aveti majoritatea necesara pentru a schimba Schengen.

Dar domnule Orban, administratia dumneavoastra a facut o treaba buna, dar dumneavoastra!, dumneavoastra v-ati luptat impotriva dictatorului iar numele dictatorului este Viktor Orban. Va multumesc.

vineri, 5 august 2011


Nu e ceva foarte nou dar e foarte interesant cand membrii unui grup isi iau angajamentul de-a fi unii altora ingerasi pazitori.
Desigur, ca nu-ti convine intotdeauna persoana careia trebuie sa-i indulcesti viata dar asta face angajamentul si mai provocator.

Azi m-am trezit in biroul meu de la IT cu o felicitare... hand made, cum altfel?
Era de la ingerul meu :))

Nu e vre-un mesaj personal ci o poveste, asa ca o voi pune si pe blog. O stiam de dinainte... dar o uit si de fiecare data cand o reascult mi se pare fascinanta.

"
Era odata, mai demult un batranel tare intelept care obisnuia sa mearga la ocean sa scrie...
Intr-o zi cum umbla de-a lungul falezei, a vazut pe plaja un om care parca dansa. Cum s-a tot apropiat, batranul si-a dat seama ca e un tanar, iar acest tanar nu dansa, ci mergea de-a lungul plajei ridicand stelele de mare si foarte grijuliu le punea in apa.
-Buna dimineata! ce faci aici? intreaba batranelul.

Tanarul a facut o pauza, s-a uitat la intelept, raspunzandu-i. - arunc aceste stele de mare inapoi in ocean. Soarele trebe sa rasara iar apa s-a retras, ele ramanand pe nisip sigur vor muri, asa ca le pun in apa."

- Dar tinere, nu realizezi ca sunt kilometri intregi de plaja si mii de stele de mare de-a lungul ei? Sub nicio forma, efortul tau nu conteaza."

Tanarul om a ascultat politicos apoi s-a aplecat si-a luat o stea si-a aruncat-o-n valurile marii, spunand: pentru asta, conteaza!

si pentru asta! si pentru asta!

P.s. : poza e facuta in vremurile bune :)) nu demult, foarte demult... dar se vede diferenta :))